-TRUE TO SELF-
În urmă cu aproximativ patru luni, după alte multe luni prealabile de insistențe, am căzut de acord ca să le creăm un canal de YouTube celor doi băieți. Am insistat și insistat. Precum toți cei din generația lor visau să devină youtube-ri așa că am zis că vom face și acest pas. Dar, îl vom… Citește în continuare Experimentul YouTube. 4 luni și 3 mii de vizualizări
Românul sau mai bine spus arădeanul nu s-a născut el să fie poet, dar sigur, sigur s-a născut să fie împotriva a tot ceea ce mișcă. În ultimii ani câțiva oameni suficient de „nebuni” să creadă că pot scoate Aradul din veșnica lui monotonie și viață cenușie, au pus la cale un eveniment numit „La… Citește în continuare LA APUSul unui altfel de Arad
Mă tot uit siderată la evenimentele publice organizate în Arad. De prea multe ori toate par organizate așa de pe o zi pe alta, cumva orice eveniment ar fi el pare că ne ia prin surprindere. E drept pe noi și zăpada ne prinde nepregătiți în mijlocul iernii, la fel cu vara ne găsește mereu… Citește în continuare Unde ești tu, Aradule?
Când te gândești la un oraș și un județ dezvoltat, un loc unde să te simți în siguranță să trăiești și să îți crești copiii, SĂNĂTATEA este printre cele mai importante aspecte. Iei în calcul sistemul sanitar din acel oraș, te interesezi despre starea spitalelor, a unităților de urgență și în definitiv despre modul în… Citește în continuare SĂNĂTATEA, prioritatea Aradului!
Educaţia e fundamentul oricărei generaţii. Începe acasă şi continuă la şcoală. Iar atunci când ai un copil şcolar îţi dai seama, din nou şi din nou, cât de importante sunt investiţiile în tot ceea ce ţine de şcoli: de la dotările claselor, la siguranţa clădirilor în care învaţă copiii, confortul lor şi al profesorilor, deschiderea… Citește în continuare VIITORUL copiilor noştri începe în şcoală!
Acum patru ani stăteam închiși în case, privind pe geam o realitate care părea distopică, desprinsă dintr-un roman al absurdului din care nu prea înțelegeam mare lucru. La început a părut ireal, apoi ne-am obișnuit ca mai târziu să ajungem doar să supraviețuim. La început am fost mai vocali, am simțit nevoia să ne facem… Citește în continuare Patru ani pe pilot automat: supraviețuirea prin și după pandemie
E ziua internațională a FERICIRII. Și aș putea începe chiar așa: FERICIREA e atunci când ... și probabil aș putea înșira o serie de clipe care mi-au umplut sufletul de o trăire neașteptat de frumoasă. N-aș greși cu niciuna dintre definițiile mele pentru FERICIRE și cel mai probabil multe dintre clipele pe care eu le-am… Citește în continuare cu și despre FERICIRE
Transporul în comun, de la vagoanele TATRA la Imperio Aradul a fost întotdeauna favorizat de poziționarea lui geografică, aproape de granița cu Occidentul și nu există nicio îndoială că o dezvoltarea noastră ca oraș și județ s-a făcut și datorită impactului din Vest. Mai mult, ultimii ani, în care s-au investit sute și sute de… Citește în continuare Aradul și Europa.
De regulă nu prea scriu despre morți, cu atât mai mult despre vedetele care mor. Motivele ar fi destul de simple. Regretul de a pierde pe cineva se resimte atât de puternic încât cuvintele par de prisos, scoase cu forța și de cele mai multe ori artificiale. Așa că de cele mai multe ori prefer… Citește în continuare Duminică în care ne-am pierdut umorul și sarcasmul
Tech House Sounds este un eveniment care îmbină muzica techno cu cea house şi care va avea loc vinerea aceasta la Club Wings din Arad. La butoane va fi DJ Allia, o tânără energică care va anima atmosfera cum nu se poate mai bine. Allia a urcat pe scena unor mari festivaluri cum ar fi… Citește în continuare Techno şi house cu DJ Allia la Club Wings vineri, 1 septembrie
Totul a început de prin primăvară când cei doi băieți au venit hotărâți să ne spună că în vara asta ei vor să vândă limonadă. Ca atare ne-au tras rapid și clar responsabilitățile noastre: să le construim un stand pentru limonadă și să îi lăsăm pe stradă. Așadar, de la începutul lui iulie ne-am mobilizat,… Citește în continuare Exercițiu de supraviețuire: despre o vară cu LIMONADĂ
Câtă doză de nebunie, inconștiență și curaj îți trebuie ca să te apuci de făcut un festival de muzică într-un oraș care de cele mai multe ori pare într-o veșnică amorțire? Aș spune că foarte multă. Arad Open Air a fost și de această dată, ca de fiecare dată de altfel, exemplul că Aradul are… Citește în continuare Arad Open Air: festivalul care ne trezește dintr-o veșnică amorțire
O carte provocatoare, care ne face să ne gândim la cum putem trăi în prezent. Haig scrie o minunată cronică empatică a vieții noastre cotidiene în epoca rețelelor de socializareObserver MATT HAIG are un stil atât de lejer de a vorbi despre cele mai importante momente din viață, trăiri intense, momente de depresie, anxietate și… Citește în continuare o PLANETĂ mereu NERVOASĂ și GÂNDURI despre cum să mai rămâi UMAN
Era prin septembrie când într-o seară de miercuri la întâlnirea Sufrageriei Arădene a venit Mihai Păcurar. Un sculptor. Nu-l cunoșteam personal și doar citisem câte una alta despre el. Însă OMUL pe care am avut șansa să îl descopăr m-a fascinat. Era atât de umil și totuși căra în spate o valoare impresionantă. Vreme de… Citește în continuare În trecerea timpului …
Texturi, culoare, lumini. Toate îmbinate într-un atelier creat cu suflet și pasiune de designerul arădean PAUL MICȘA. Noua locație a avut parte de o lansare așa cum se cerea, cu o prezentare de modă și o seară dedicată bunului gust. Sâmbătă seara în Piața Avram Iancu din centrul orașului, lumini violet reflectau de la etajul… Citește în continuare Explozie de CULOARE în Atelier by PAUL MICȘA
A fost isterie generală în mai toate orașele. A început pe la 3-4 după-amiaza când unele companii cu parcuri auto mari au primit informări de la furnizorii de combustibil cu care au contracte că prețurile la pompe urmează să crească în doar câteva ore cu mai mult de 50%. Panica s-a instalat rapid. În doar… Citește în continuare Când o „muști” prea des
Italian Artisan Coffee e o cafea despre care v-am mai povestit câte ceva – pe aici - https://insemnarinecenzurate.ro/2020/07/08/cafeaua-mea-o-subtila-idila-nascuta-intr-o-ceasca-de-arabica-artizanala/ Însă, visul de a face cea mai bună cafea artizanală l-a făcut pe Cristian Botizan să meargă mai departe și să dovedească ceea ce băutorii de cafea știau deja, că boabele prăjite de el sunt fără niciun… Citește în continuare BEST OF LUXURY sau cum a devenit ITALIAN ARTISAN COFFEE cea mai bună cafea din România
În coconul întunecat, o omidă se descompune. Se topește în propriile enzime. Devine lichidă. Moale. Supă de omidă. Apoi, încet, renaște ca fluture. Coconii nu sunt un loc de odihnă comod și liniștit. Coconii trebuie să pară ceva groaznic pentru omizi. Și totuși, soarta omizii s-a dovedit o metaforă grozavă pentru nenorocirile și problemele noastre.… Citește în continuare Descompuneri
M-am săturat! M-am săturat să arăt realitatea care nu poate fi văzută, să încerc să ridic vălul inconștienței de pe ochii celor mai mulți, să vin cu argumente și să îmi păstrez mereu o limită a discursului fără a arunca cu jigniri și mereu să mă gândesc să las o vorbă bună. M-am săturat să… Citește în continuare Saturația de prostie
Nimic nu te mai miră și totuși atâtea te pot surprinde. În România, țara noastră cea din fiecare zi, în care astăzi nimeni nu mai găsește vreo explicație demnă de o minimă logică la situația pandemică. Suntem primii! În sfârșit am reușit și noi să fim pe locul 1 la ceva, ne-a luat ceva vreme,… Citește în continuare În prima line (in)cultă
Deși ar fi trebui de vreo 7 ani jumătate să mă obișnuiesc, iată că mereu mă surprind lecțiile pe care mi le servesc cei doi flăcăi din dotarea familiei. Astăzi a fost despre o banală și simplă linie albastră. Care linie? Linie de pe caietul special de caligrafie – da, am ajuns și la „diversificarea”… Citește în continuare Lecția liniei albastre
O delegație ca o umbră timidă a celor de altădată a plecat la Tokyo, la Olimpiadă. Echipele de la gimnastică sau atletism au rămas doar o amintire a unor vremuri în care, încă, se mai investea în sport și performanță. Astăzi, ne simțim mândri că suntem români atunci când un băiat după ani de zile… Citește în continuare Minutul, imnul și medalia. Mândria națională nu ține de foame!
Există unele cărți pe care le citești, zâmbești ușor când se termină și treci la următoarea. Și există alte cărți pe care le citești, în tihnă și cu răbdare, pagină cu pagină fără grabă și care-ți sunt pansament pe suflet. Am auzit întâmplător de cartea asta, n-am căutat recenzii și nici n-am citit prea multe… Citește în continuare Iubirea nu poate fi lămurită, și totuși lămurește totul
În ultimele luni am intrat cumva într-o autoizolare de la scris, o izolare impusă pentru a-mi putea ține toate mințile în cap și să rămân cât de cât normală – sau mă rog cât de normală se poate. Pandemia ne-a izolat fizic, dar ne-a dat câteva doze suplimentare de ură, cât să ne ajungă pentru… Citește în continuare În căutarea (IN)utilității
Obșnuiți zeci de ani să dăm în anonimat informații despre capra vecinului și starea ei de sănătate, nici nu e de mirare că formatul digital al platformelor de așa zisă socializare s-a mulat cum nu se putea mai bine pe caracterul de bârfolog profesionist al românului. Indiferent de vremuri, regimuri politice sau chiar pandemie, ne-a… Citește în continuare Grija altuia și capra vecinului
„Cum să oprești timpul”. Ăsta-i ultimul roman pe care tocmai l-am terminat de citit semnat de MATT HAIG. L-am descoperit pe HAIG la început de an și am senzația că îl știu dintotdeauna. Scrie ușor, fluid și cu atât de mult adevăr că fiecare carte pare o lecție de viață, chiar dacă ele sunt romane… Citește în continuare MATT HAIG. „Să fii uman e ceea ce definește o ființă umană”
Ani la rând am avut mereu sentimentul că Paștele e cumva o sărbătoare mai puțin importantă decât Crăciunul. Doar când mă gândeam la perioada sărbătorilor de iarnă îmi amintesc să simțeam deja bucurie. Era o bucurie ce nu avea nicio legătură cu cadourile sau mesele întinse, era o bucurie ce avea legătură cu FAMILIA. Anul… Citește în continuare Fie ca … (regăsirea recunoștinței)
De data asta am ales doar câteva rânduri din carte care m-au făcut să mă opresc din citit, să iau un pix și să le notez. Acum, văzându-le înșirate îmi dau seama că surprind esența cărții și a întregului mesaj: de la teama de a fi liber, de a fi propriul pilot al vieții tale,… Citește în continuare Femei care cumpără flori – pentru că LIBERTATEA e tot ceea ce avem!
Dacă ești părinte inevitabil vei ajunge în situația de a decide ce fel de atitudine vrei să ai vis-a-vis de informațiile ce ajung la copilul tău, câtă grijă și câtă libertate îi dai. Poate vei fi pus în situația asta din gădiniță sau poate doar în clasele primare, dar fără îndoială vei ajunge să pui… Citește în continuare Astuparea urechilor VERSUS destuparea creierului
Depindem de oameni, depindem de lucruri, depindem de situații. Fiecare în parte ne definesc și chiar dacă am putea la fel de bine să trăim și fără toate legăturile astea nu am putea să o facem la fel. Eu depind de soare, sunt legată de lumină printr-un cordon obilical care pare să nu fi fost… Citește în continuare RUPTĂ DIN SOARE
De ceva vreme nu mai cred că ne îndreptăm spre lucruri mai bun, spre evoluție și văd tot mai multe derapaje. E drept, poate sunt eu închisă în bula mea strictă și prea puțin flexibilă, ceea ce poate fi adevărat mai ales dacă e să număr zilele de izolare voită și impusă din ultimul an.… Citește în continuare LUMEA „NOUĂ” – alienarea omului față de om
365 de zile și tot atâtea nopți, vreo 8.700 și mai mult de ore. Zeci de mii de minute, și o infinitate de secunde. Toate au trecut. Se face un an de când am renunțat să trăim și am învățat să supraviețuim. Frica de boală, de moarte, de a-i pierde de cei de lângă noi,… Citește în continuare UN AN DE PRIBEGIE – supraviețuire pe pilot automat
Nu e suficientă prezența părintelui în viața copilului, e nevoie de comunicare... ...nu-i suficientă comunicarea, e nevoie de căldură sufletească și congruență... nu te uita la mizeria socială, la bocancii (persoanelor și instituțiilor) care distrug interesul superior al copilului tău, ci fă-l puternic, demn, viteaz și asertiv pentru a face față situațiilor dramatice, așa cum… Citește în continuare Nu-i suficient să-i dai un nume copilului, el își face un nume
Nu știu pe la voi cum a fost, dar la noi după experimentul lunilor de școală online am ajuns într-o grevă a fișelor. De la a cere activități cu fișe pe care să le lucreze, am ajuns la un puseu. Acum l-am luat pe NU în brațe și gata. Și-atunci am căutat soluții salvatoare. Așa… Citește în continuare Joaca de-a învățatul: 3 recomandări
Ce făceai în urmă cu un an? Nimic special, la fel ca mine. Mergeam la serviciu, copiii cu treburile lor la grădiniță, mă frământam în alegerea școlii pentru cel mai mare dintre flăcăii familiei și ne derulam zilele după tiparul bine-cunoscut: serviciu - acasă - serviciu. Revenisem de vreo săptămână din ultima vacanță în care… Citește în continuare ULTIMA LUNĂ
O bună prietenă și-a permis „nesimțirea” să scrie câteva rânduri despre turism și turiști. Ce tupeu să facă discriminare între oameni, să le spună unora că poate ar trebui să dea măcar un search pe google înainte să își aleagă destinația de selfie-uri. Ce contează că de ani de zile se ocupă exact cu asta,… Citește în continuare Mesaj necenzurat pentru toți experții într-ale călătoriilor: luați cu pâine, să nu vă înecați!
Nu știu dacă e neapărat de la pandemie, de la izolare, de la statul prea mult în fața laptopului sau pur și simplu de la o complacere silit-dorită, dar toată perioada asta mi-a provocat o stare generală de lehamite și sictir. Aș fi putut să mă revolt în cuvinte și citate atunci când niște băieți… Citește în continuare Iluzoria revoltă
Ce e libertatea? Cum o definim şi cum o îngrădim? Cât de permisivă poate fi libertatea de exprimare şi unde trebuie să punem punct, fără a mai lăsa loc şi de alte explicații? Într-o lume care se aprinde ca un foc de paie atunci când, fără a avea vreo conotație rău-voitoare, se rostește termenul de… Citește în continuare Libertate și cenzură – gâlceava virtuală a „omului nou”
... sau cea mai reală carte despre depresie, anxietate și toți demonii din noi „câteva motive să iubești viața” e aș putea spune cea mai reală și sinceră carte despre anxietăți, depresii și gânduri pe care am citit-o. Atunci când am cumpărat-o nu citisem recenzii despre ea – ăsta fiind un obicei de-al meu, și… Citește în continuare Motivele lui HAIG pentru a iubi viața
Cum e să ai o rezoluție prin a nu avea nicio rezoluție? Cred că dacă ar fi să trag linie după 2020 asta ar fi cea mai importantă lecție pe care mi-am luat-o: fără planuri, fără așteptări. 2020 ne-a arătat că oricâte planuri ne-am fi făcut, oricât de siguri am fi fost că nimic nu… Citește în continuare Gânduri despre rezoluții, planuri și aștepări
Decembrie mă prinde mereu în graba pregătirilor, a sărbătorilor și a unei oboseli ce pare să nu se mai termine. An de an povestea se repetă și indiferent de cum mă organizez ajung în același punct: luna asta e prea scurtă. Probabil e cumva presiunea de sfârșit de an. Ce n-am făcut un an întreg… Citește în continuare E doar sfârșitul unui an
- Și tu cât mai ai de gând să crezi în Moș Crăciun? - TOATĂ VIAȚA! Promisiunea asta mi-am făcut-o mie cândva prin anii copilăriei. Nu mi-am dat seama exact când sau cum, dar s-a întâmplat. An de an părinții au avut grijă ca sărbătorile de iarnă să fie un adevărat speciale. Am crescut cu… Citește în continuare Da, și eu mai cred în Moș Crăciun
Ați răsfoit vreodată materialele pentru clasa pregătitoare? Aia care e înainte de clasa întâi, un fel de trecere de la grădiniță la școală? V-ați uitat din greșeală pe vreun manual de clasa a doua sau a treia? Nu trebuie să studieze programa, să iei notițe și însemnări ca să îți dai seama că generațiile astea… Citește în continuare GENIALII dintr-un sistem ratat
Cu greu am mai reușit să mă concentrez la vreo lectură în ultima vreme. Oboseală, stres, angoase, anxietăți, de toate luate împreună și separat își spun cuvântul și nu prea am mai avut energie și de citit. Am preferat serialele pe care le mai văzusem de nșpe mii de ori, dar care știu că mă… Citește în continuare Ferrante și evadarea spre Napoli
Suntem un popor mândru, cel puțin o dată pe an sigur ne mândrim cu originile noastre, în rest nu prea dăm mare preț pe țara asta, așa cum e ea cu bune și rele. Ne-am obișnuit să ne ponegrim unii pe alții cu orice secundă, ne negăm țara și originea cu fiecare ocazie și spre… Citește în continuare Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie?
Patru zile, încă una și terminăm prima săptămână de școală de-acasă, mai exact școala noastră din sufragerie. Încă de marți îmi părea că e deja vineri și simțeam acută nevoie de o pauză, dar era doar marți spre după-masă așa că am înghițit în sec și am continuat săptămâna. Aș începe prin a spune că… Citește în continuare Școala din sufragerie
În curând se face anul de când normalul ni s-a schimbat, de când realitatea nu pare să mai aibă nimic în comun cu ceea ce știam, de când ni se tot repetă obsesiv: trebuie să învățăm să trăim în noile condiții. A fost un început de pandemie cu mesaje pline de curcubee, cu serate de… Citește în continuare FRICA NOASTRĂ CEA DE TOATE ZILELE
Și bula ta, cât e de mare? Pe cine vrei să primești în ea? Te temi că într-o bună zi va trebui să ieși, să vezi alte realități și alte bule? Cât de reală poate fi percepția ta dacă nu vezi mai departe de mariginile pe care ți le-ai desenat singur? Întrebările astea mi s-au… Citește în continuare BULA
Eleganța și bunul gust sunt primele impresii pe care le ai atunci când intri în holul de la GRANT Hotel Boutique. Un hotel de 4 stele, un hotel care readuce clasicul în actualitate, un hotel care oferă intimitate și confort. Pe scurt, un hotel boutique de care Aradul avea nevoie. GRANT Hotel Boutique s-a inaugurat… Citește în continuare GRANT Hotel Boutique: rafinament și eleganța „asezonate” cu intimitate și servicii de 4 stele
Aș putea începe să vă scriu despre culori, materiale și nume de colecții, designeri și creatori. Dar, în acest an, la ARAD FASHIOND DAYS vedetele au fost tocmai acei oameni care nu au defilat, care nu au avut parte de adminirația privitorilor și nici de aplauze pe podium. Anul acesta AFD a fost despre oamenii… Citește în continuare ARAD FASHION DAYS și „nebunia” unor oameni care nu lasă ORAȘUL să moară
Părintele știe și înțelege notiunea de viitor, dar copilul se bucură de prezent! Un copil nu are gândirea logico-abstractă formată înainte de 12 ani, astfel e important cum îl responsabilizezi, cum îi vorbești și ce faci tu însuți. Sfaturi pentru un an școlar performant * în clasa întâi intră împreună copilul și părinții, fiți încrezători… Citește în continuare Sfaturi PSIHOTERAPEUTICE pentru părinți și copii: INVESTEȘTE ÎN COPILUL ȘCOLAR! Oferă-i timp, încredere și plăcerea de a studia.
SCENA 1. „Niciun copil nu ia bătaie fără să facă ceva rău”. Am auzit-o de la o mamă ce-i explica unei comesene cum stă treaba asta cu parentingul și educația. M-am întors către emițătoare afirmației. O plăsmuire a femeii ajunsă la oraș și care în mod cu totul întâmplător a făcut și un copil. Își… Citește în continuare Înjură-mă mamă, bate-mă tată! (realitatea pe care nimeni nu o vede)
În urmă cu 13 ani, exact la început de toamnă pășeam înspre o nouă provocare, una pentru întreaga noastră viață. Aveam 21 de ani și nu m-am simțit nici prea tânără, nici prea „necoaptă” pentru căsnicie. Știam ce-mi doresc, găsisem pe ACEL CINEVA de lângă care să nu mai vreau să plec și așa că… Citește în continuare REGULILE fericirii se împart doar la NOI DOI
Au trecut vreo 20 de ani de când am fost ultima dată la marea noastră, în toți anii ăștia am ales alte mări și alte plaje, am ales să scap de stresul de-a fi mereu furată de la servicii la cumpărături, am ales să nu îmi fac griji că poate plaja nu e curățată și… Citește în continuare 7 ZILE – impresii și concluzii după o VACANȚĂ la MAREA NEAGRĂ
Educația este un proces viu care se schimbă și evoluează, care se adaptează și se transformă. Nevoile societății și evoluția tehnologică aduc noi perspective în educația copiilor, o educație care nu poate rămâne pe loc ci trebuie mereu să țină pasul cu ziua de mâine. Așa se face că și școlile de vară și after-school-urile… Citește în continuare Educația se face și altfel: Club Junior – inovație și creativitate într-o școală de vară
Tu când ai făcut ultima dată un bine? Te-ai implica și tu într-o campanie dacă ai știi că poți ajuta un copil să aibă un viitor mai bun? O poți face, foarte simplu, nu e nimic complicat și totul e transparent. Alexandra Timar a început un drumul acțiunilor voluntare acum câțiva ani, și de atunci… Citește în continuare Tu pe cine ai ajutat astăzi? Dă aripi unui copil și ajută-l să meargă la școală!
Românul e poet, e glumeț și aș mai completa eu că e în tot și toate. E centrul universului, este fără echivoc eternul combatant al cotropitorilor și precum David reușește mereu să îl înfrângă pe Goliat. Românul e, așa cum s-ar spune pe străzile mai puțin luminate din orașul meu, miezul din dodoașcă. Dar dincolo… Citește în continuare Viața luată la MIȘTO
Nu toți oamenii se nasc pentru a fi lideri, dar asta nu înseamnă că nu pot fi cei mai buni în ceea ce fac. Fiecare dintre noi avem calități pe care am putea să le punem în valoare, pentru ca în final să ne maximizăm șansa de a reuși. Vorbim de plus-valoare, dar de cele… Citește în continuare Societatea „MI SE CUVINE”: Tu, cât vrei să valorezi?
Vinul este poezie îmbuteliatăRobert Louis Stevenson Atunci când vreau să ofer un CADOU îmi place să cred că reușesc să găsesc o combinație între a oferi ceva DEOSEBIT, PLĂCUT și UTIL. Pe lângă toate astea, mi-ar plăcea ca cel căruia îi dăruiesc cadoul să păstreze o amintire plăcută a acelei surprize, să își amintească mereu… Citește în continuare În căutarea CADOULUI perfect am dat de LUXURY WINE
Sărăcia și bunăstarea noastră emoțională/financiară sunt direct proporționale cu locul pe care ni-l oferim în propria noastră viață. ☆ Oricum, toate trec în viață, TU alege să nu treci oricum. ☆ Atâta timp cât manânci și bei pe banii tăi, faci cum vrei tu. ☆ La un om îi vezi intențiile atât la binele tău,… Citește în continuare Nu doar șed, ci și cuget… (cugetări din luna lui Gustar)
O societate sănătoasă se clădește pe solidaritate. Întreaga presă arădeană condamnă modul în care acționează prefectul Aradului și cere demisia de onoare a acestuia! Prefectul Aradului nu este la prima abatere în ceea ce privește modul în care îi abordează pe ceilalți, fie că îi sunt colegi, subordonați sau pur și simplu interlocutori ocazionali. Desigur… Citește în continuare SOLIDARITATE pentru LIBERTATEA PRESEI!
Un act simplu, pe care dacă nu-l faci ajung să te mănânce viermii. Gunoiul se aruncă! Ce se întâmplă dacă nu o faci? La început începe să pută, chiar dacă tu ai aruncat în coșul de gunoi doar icre negre și trufe, creveți și scoici Saint-Jacques. Toate se vor împuți la fel de bine cum… Citește în continuare GUNOAIELE SE ARUNCĂ
Recunosc, nu sunt un fan al stadioanelor. Am văzut de prea multe ori golănie, vandalism și rebeliuni inundate de alcool, așa că nu am simțit niciodată vreo dorință de a merge la vreun meci, pe vreun stadion sau să stau prin galerie. Aveam convigerile mele, părerile mele și nici nu îmi făcusem un țel din… Citește în continuare LECȚIA DE CIVILIZAȚIE
Mă simt norocoasă și în același timp recunoscătoare, pentru că voi, cei care urmăriți pagina mea și mă citiți sunteți AICI. Și nu sunteți puțini. Astăzi, sunteți peste 7.000! Aș vrea să pot să vă mulțumesc fiecăruia în parte, să vă transmit măcar un mesaj, dar am speranța că toate gândurile mele pline de optimism… Citește în continuare RECUNOȘTINȚĂ
Trecem prin vremuri tulburi, atât de tulburi încât uneori ai impresia că nu se mai zărește vreo urmă de înseninare. Am avut de cel puțin câteva ori senzația aceea de a cădea dintr-un hău mare într-unul și mai mare, în aceste câteva luni. Parcă tulburarea asta ne-a intrat în noi și nu ne mai putem… Citește în continuare TRĂDĂM, dar pentru ce o facem? Vrem ARGINȚII sau doar ATENȚIA?
Un eveniment ce promite să surprindă, să aducă ceva nou și inedit în Arad. City Glam în Arad se va întâmpla sâmbătă, 25 iulie, și ar urma să aducă acea bucurie a eleganței și bunului gust pe Corso-ul arădean. Unde și cânt? Pe 25 iulie la Lento Café Arad. „Organizăm în Arad un #nou concept… Citește în continuare ARADUL sub influența OLD HOLLYWOOD și vraja lui AUDREY HEPBURN
Apoi a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul încoace și uită-te la mâinile Mele și adu-ţi mâna și pune-o în coasta Mea; și nu fi necredincios, ci credincios.” Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu și Dumnezeul meu!” „Tomo”, i-a zis Isus, „pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, și au… Citește în continuare Toma, tu ești? Pilda unui popor mereu înșelat
Trăim într-o continuă iluzie. O iluzie a vieții, sperând spre o iluzie a unei alte vieți, o iluzie a ceea ce suntem și a ceea ce vrem să fim. Și în toată șarada asta iluziorie, alimentată la foc continu de imaginea virtuală spre care tânjim să o atingem, pe care ne-o închipuim că o vrem… Citește în continuare ILUZII PE SĂRMA ALTEI REALITĂȚI
Dacă ești arădean, sau poate chiar și timișorean sau bihorean, imposibil să nu fi fost măcar o dată pe Ștrandul din Arad. Îi spune „Neptun” și-mi amintesc și-acum de verile petrecute cu părinții pe ștrand. La fel ca alți mulți arădeni spuneam că ne-am petrecut vara la „Neptun”, făcând aluzie la stațiunea de la malul… Citește în continuare ARADUL MEU: Ștrandul „Neptun” – o șansă dată ștrandului copilăriei mele
O spun din capul locaului nu sunt vreo specialistă cu acte într-ale cafelelor, dar sunt o băutoare înrăită, atentă la gust și calitate. Am tot auzit de cafeaua ARTIZANALĂ și nu prea mă gândeam că va fi o mare diferență față de cafeaua produsă industrial pe care o consum eu. Ei bine, m-am înșelat și… Citește în continuare Cafeaua mea: o subtilă idilă născută într-o ceașcă de ARABICA ARTIZANALĂ
Stau la o cafea cu un prieten drag, citesc o carte bună sau poate ascult muzica ce-mi place, mă plimb cu copiii sau poate mă duc într-o plimbare cu bicicleta și mă auzi spunând: BUCURII SIMPLE. Cei care mă cunosc s-au obișnuit deja cu expresia asta, e cumva un brand de-al meu: BUCURII SIMPLE. Și… Citește în continuare BUCURII SIMPLE
Au trecut fix și exact 30 de zile de când ne-am relaxat, s-au deschis locurile de joacă pentru copii - cele din parcuri, terasele și au început să fie organizate și diferite evenimente, cu distanțare desigur. Au mai trecut fix 15 zile de când s-au deschis grădinițele private - Doamne, mare mulțam! Ce-am făcut în… Citește în continuare 30 DE ZILE
Trăim înconjurați de realitatea pe care ne-o facem singuri. Avem abilitatea de a încuia undeva departe toate informațiile care nu ne plac și printr-o muncă dusă asiduu în subconștient ne creionăm o realitate a noastră. Sigur că suntem influențați de ce auzim prin jur, de la youtube, facebook, TV sau alte canale de comunicare pe… Citește în continuare Dușul REALITĂȚII – despre tragediile pe care nu le vedem
Adevărata ignoranță nu este absența cunoașterii, ci refuzul de a o dobândi.Karl Popper Secolul vitezei sau al cunoașterii sau al informației? Eh, aș. E doar secolul ignoranței. Ne-am obișnuit zi de zi să gândim cât mai puțin, să luăm toate lucrurile așa cum ni se dau, să nu mai „rumegăm” nimic și evident să nu… Citește în continuare VIVAT IGNORANTIA!
Uitasem de incidentul ăsta. Să fi fost în urmă cu vreo 5 ani, cred. L-am trecut în categoria „ciudățenii” și am trecut mai departe. Dar, astăzi mi-am amintit de el. De ce? Pentru că este sâmburele izolării de care tot vorbim în ultima perioadă, a înstrăinării noastre unii față de alții și în cele din… Citește în continuare IA-ȚI JUCĂRIILE ȘI PLEACĂ!
Izolarea asta ne-a afectat pe toți, mai mult sau mai puțin, dar tind să cred că mai mult. Pare că n-au trecut 5 luni din anul ăsta ci vreo 5 ani, cel puțin. Suntem cu nervii întinși precum guma Turbo din anii 90 și relaxarea pe care ne-o dorim e un fel de supapă, să… Citește în continuare COVID ÎN 12 PAȘI: momente din izolare (a se consuma cu umor)
„Atenție, aceste imagini vă pot afecta emoțional!” „Atenție, material cu un conținut care vă poate afecta emoțional!” Le auzim frecvent, zi de zi, mesaje care ne pot afecta emoțional, avertismente publice transmise de cele mai multe ori înaintea unor știri. De ceva vreme ne este indusă permanent ideea că afectarea emoțională trebuie evitată, că tot… Citește în continuare CU GENUNCHIUL PE JUGULARĂ (eseu cu puternic impact emoțional)
Pare-se că la intervale tot mai regulate de timp, mă izbesc din nou de această întrebare: România, te mai faci bine? Mi s-a tot spus că să nu mai întreb, că răspunsul va fi invariabil NU, dar eu precum o romantică ce sunt, doritoare de mai bine, nu pot să-mi pierd speranța așa cu una… Citește în continuare ALO, ROMÂNIA, TE MAI FACI BINE? (varianta COVID)
GUEST POST by BRIGITTA de la brigittacalatoreste.ro/ Trăim o perioadă aparte care ne oferă multe provocări. Una dintre acestea este aceea de a începe să călătorim din nou, așa cum până nu de mult o făceam. Zilele acestea încep să se clarifice unele aspecte și să se stabiliească niște reguli de conduită în turism și… Citește în continuare Cum va arăta călătoria cu avionul în 2020?
Se dă următoarea imagine: un vânzător ambulant, tuciuriu de la soare sau poate de la mă-sa de-acasă, ia o pungă cu porumb fiert din gunoi. O plasează gentil într-un recipient din plastic nereciclabil și pleacă. O domniță cu microfon la purtător întreabă: Ce faci? El, se întoarce oarecum întrebător și punctează: Păi, nu-l mai vând.… Citește în continuare Fracturi de logică asimptomatică
De prin martie am intrat într-un fel de bulă a informațiilor. Zilnic ne învârtim cu COVIDU pe lângă noi, în știri, în meme-uri pe facebook, chiar și pe youtube. Covid, 5G, conspirații. Cam asta e tot ce mai auzim și am cam uitat de ororile cu adevărat teribile ce ne înconjoară. O știre văzută în… Citește în continuare Ororile nu știu de pandemie
A trecut izolarea, aia impusă, nesăbuită care a venit și mi-a dat peste cap și puținul echilibru pe care îl aveam. A venit pandemia și mi-a răsturnat lumea. Pentru cineva care se luptă cu anxietatea, schimbarea bruscă a programului zilnic e un chin, o luptă continuă. Așa a fost primele săptămâni, vreo două cred. O… Citește în continuare SPOVEDANIE (în cuvinte și-n prea multe poze)
Vă e frică de virusul momentului? Nu e cazul. Avem toate șansele să fim uciși mai degrabă de imbecilitatea noastră, asta de toate zilele. Că tu crezi că vin OZNurile și te răspesc sau că trei picături din nu știu ce ulei te scapă de toate durerile, n-am o problemă; fiecare e liber să își… Citește în continuare O porție de IMBECILITATE cu de toate
Am tot stat și am tot ignorat. Am reacționat cu vreo câteva fețe zâmbitoare și am încercat un zâmbet. Dar, deja e prea mult. Nu e suficient că până acum românul se pricepea la fotbal și politică, era specialist în reparat Dacii în fața blocului și în principal reușea să „repare” orice scârția prin casă,… Citește în continuare Mesaj pentru toți ILUMINAȚII de pe marginea șanțului
Le vezi trecând pe lângă tine: înalte sau scunde, dar mereu cu capul sus, mereu atente la felul în care arată, pășind cu încredere și zdrobind trotuarele cu tocuri de 10 centimentri. Le vezi la sala de sport sau prin parcuri, alergând, transpirând, muncind cu ambiția de a muta munții într-o bună zi. Le vezi… Citește în continuare Fragilitatea poartă tocuri și ruj stacojiu
Am auzit mai multe dezbateri despre moarte în ultimele două luni decât în orice altă perioadă. O sumedie de interpretări, păreri, împărțiri pe categorii și subcategorii. Pornind de la întrebarea cine e vulnerabil în fața virusului și a morții, până la întrebarea care, tind să cred că va rămâne fără de răspuns: moartea e adusă… Citește în continuare FATALITATE vs. FUTILITATE (scriere despre moarte)
Au mai rămas 6 zile din cele 2 luni de izolare impuse. O perioadă ciudată, grea și care ne-a luat prin surprindere. Au mai rămas 6 zile din perioada care ar fi trebuit să ne trezească din somnul națiunii, să ne scuture bine și să ne îndemne să ne regândim piramida valorilor. Cu ce-am rămas… Citește în continuare IZOLARE (punct) SOLIDARITATE (punct) CONSPIRAȚII (punct)
Cumva prinderea fulgilor de zăpadă e ca prinderea fericirii; ai ceva și pe dată nu mai ai nimic. Alcesta. O tragedie scrisă de Euridipe care ridică o întrebare valabilă și astăzi: tu pentru cine mori? Iubirea este pusă în balanță cu dorința de a trăi. Atunci când ai de ales între a muri tu sau… Citește în continuare PACIENTA TĂCUTĂ. Tragedia Alcestei lui Euridipe, într-un caleidoscop de trăiri
În ultimele două luni de când școlile s-au închis, grădinițele au rămas goale, la fel și creșele, mi-a fost dat să aud o mulțime de păreri despre părinți, implicarea lor și interesul pe care și-l dau. De la ziceri, mai în glumă mai în serios, cum că acum este momentul în care părinții sunt nevoiți… Citește în continuare PLEDOARIE PENTRU PĂRINȚI
Am 14 ani de când scriu cu semnătură. 14 ani de când am intrat într-o redacție și nu am mai plecat. Îmi aduc aminte și acum că prin clasa a V-a sau a VI-a la întrebarea ce-aș vrea să „mă fac” am răspuns senină: ziaristă. Cred că am știut cumva că asta îmi e meseria… Citește în continuare Despre presă și alte libertăți
A fost vineri, a fost 13 și a fost o zi ca oricare alta, de unde aveam să știm că de fapt vineri 13 avea să fie ultimul moment dintr-o lume pe care o știam până atunci? De aveam să știu că mă voi uita luni de zile cu jind și tristețe, deoportivă, către acel… Citește în continuare VINERI 13.
Nu cred că este cineva care să nu fi auzit, văzut și gustat vreodată vreun cocktail făcut de băieții de la SHAKERZ EVENTZ. Îi vezi pe la petreceri, sunt acolo, sunt responsabili cu starea de bine. Băieții ăștia nu doar că vin și-ți aduc băuturile, dar au șarmul în sânge. Ei bine, recunosc, personal nu… Citește în continuare Băieții care mixează arome și dorințe: SHAKERZ!
Ce e orgasmul? Cum reușesc femeile să ajungă în acel moment în care uită de ele, de timp și doar simt. Articolul de față nu e neapărat un îndrumar, ci vine mai mult din dorința de a demonta niște mituri și de a aduce orgasmul feminin mai aproape de realitate. Ce e orgasmul? Bună întreabre.… Citește în continuare ORGASMUL. Mirajul de dincolo de simțuri (16+)
Atunci când mi-am comandat „Verity” de Colleen Hoover, am luat-o cumva la set. Citisem cărțile publicate anterior de Hoover în engleză și mi-au plăcut. Literatură ușoară, relaxantă. N-am citit recenziile noului roman pentru că n-am vrut să îmi fac vreo altă idee despre ce ar trebui să înțeleg, rareori citesc recenzii de cărți înainte de… Citește în continuare VERITY – demența unei pasiuni bolnave
Sunt câteva momente din an când te lași mai mult pe gânduri decât în alte dăți și cumva îți contempli viața. De obicei se întâmplă pe la început de an sau de ziua de naștere. Eu am ales varianta a doua, în mod special pentru că în urmă cu un an mi-am făcut câteva planuri,… Citește în continuare 34. Planuri. Așteptări. Dezamăgiri
30 de zile. 720 de ore. 43.200 de minute. 2.592.000 secunde. 346 morți. Numere. Calculele matematice și procente, statistici și previziuni, grafice și prognoze. Totul în baza unor numere. Atât. După 30 de zile de izolare impusă, sute de ore de contemplare, insomnii și gânduri care se întrec și se calcă în picioare, sentimente care… Citește în continuare NUMERELE GUVERNEAZĂ LUMEA
Nu-ți cer mult, nu-ți cer să faci eforturi peste putință, îți cer atât FII RESPONSABIL! Dacă tu înțelegi că trebuie să #staiAcasă , dată tu înțelegi că trebuie să îți iei măsuri de precauție atunci când mergi la cumpărături, atunci NOI toți ceilalți vom avea de câștigat. Nu ne este ușor, nici mie, nici ție,… Citește în continuare Te rog, FII RESPONSABIL!
În urmă cu exact o lună am rămas acasă. Am intrat într-un altfel de viață și tot ceea ce consideram normal și obișnuit până acum s-a schimabt dramatic. Am pornit cu gândul că vom sta ACASĂ doar vroe 2 săptămâni, dar știam că cel mai probabil aveam de înfruntat cel puțin 1 lună de izolare.… Citește în continuare O LUNĂ dintr-o nouă realitate
Sunt zile grele, zile în care îmi pierd cumpătul și în care seara mă lovește oboseala, anxietatea, nostalgia și parcă toate durerile sufletului, alea știute și alea neștiute încep să îmi urle de-mi sparg timpanele. Și-atunci se face ca și-acum să mi se dea câte o lecție, nu ca un duș rece ci ca vreo… Citește în continuare LECȚII MARI
De mai vine de o săptămână n-am mai ieșit din casă. Privesc primăvara prin sita geamului de la bucătărie și nu pot să nu recunosc că mă încearcă o invidie pe cei care stau la case, își pun poze din curți și grădini. Dacă mă întrebai acum vreo câteva luni, nu aș fi trecut pe… Citește în continuare RESPIRAȚII (cu clor și altă primăvară)
E sâmbătă, de dimineață. Cel puțin așa sper. Mă uit la ceas, cu vreo două minute trecut de ora opt. Îl aud pe unul dintre copii că deja s-a trezit și îmi spun în sine „Hai, azi e sâmbătă, va fi mai bine!”. Îmi fac o cafea, îmi deschid laptopul și încep să scriu. N-am… Citește în continuare PAUZĂ … cu trăiri
Știu, ție nu ți se poate întâmpla. E o conspirație, mass-media exagerează și n-are cum să ajungă până la tine. Vorba aia dacă ai închide televizoarele și nu te-ai mai uita pe site-uri de știri, virusul ar dispărea de la sine. Dar, te rog eu frumos: STAI ACASĂ! Ești practicant de vreo religie, mergi cu… Citește în continuare În țara lu’ „Doamne, ferește!”: STAI ACASĂ!
Mi-e greață și scârbă. Din nou, pentru a câta oara nici nu mai știu exact, am cumpărat CARNE ÎMPUȚITĂ. La un moment dat am mai scris despre incident, dar se pare că încă nu ne-am învățat minte. Sau poate e vina mea, poate eu nu m-am învățat minte. Dar deja e prea mult, deja am… Citește în continuare ROMÂNIA CARE ESTE: CARNE ÎMPUȚITĂ CU TERMEN DE VALABILITATE
CORONAVIRUS. Cuvântul care ne-a intrat în creier, ne curge prin vene și ne-a băgat spaima în suflete, de la începutul acestui an. Când prin ianuarie situația a devenit gravă în China, reacțiile au fost în mare parte unele de a ironiza virusul, de a arăta cu degetul spre chinezi și de a găsi explicații care… Citește în continuare PANICĂ versus CONSPIRAȚIE
Femeile. Aceste specii cumva aproape oameni, după cum ar spune mai în glumă mai în serios câțiva apropiați de-ai mei. Și poate că au dreptate. Femeile sunt aproape oameni, dar sunt cu atât mai mult. N-am de gând să fac vreo pledoarie femeilor, mamelor sau fiicelor. Știu, este 8 Martie, și s-ar fi potrivit să… Citește în continuare femei. FEMEI. femei
E 1 martie. Zumzăie primăvara prin postările online mai ceva ca în poeziile lui Macedonski sau în cântările lui Tudor Gheorghe, de zici că au trecut toate necazurile lumii și au rămas doar ghioceii, viorelele și eternii coșari cocârjați de ani și de greutatea unei scări cărate printr-o buclă a timpului. Dar, 1 martie, pentru… Citește în continuare ȘAPTE ZILE ÎN INFERN
Mi-e dor de lucrurile simple și reale. Mi-e dor de vremurile în care nu te simțeai obligat să impresionezi necunoscuți și să mimezi o fericire absurdă. De momentele în care nu trebuia să ghicești printre emoticoane și abrevieri ce-a vrut să spună autorul și când puteau să vorbești cu adevărat. Puteai să-ți suni prietenii și… Citește în continuare DORURI
Cărucioare pline ochi cu mâncăruri, conserve, ouă, făină, ulei. De toate cât mai multe. Lăzi de fructe, hectolitri de apă minerală. De frica foametei magazinele arată ca după o invazie de lăcuste. Au trecut, au ras totul și au plecat liniștiți mai departe. Societatea consumatoristă ne-a modificat într-atât de mult percepția asupra nevoilor noastre, încât… Citește în continuare ISTERIA FOAMETEI
În toată nebunia asta a coronavirusului și a românilor care vin în marea reîntoarcere în țară, în noaptea panicii și a fricii, simt nevoia să spun câte ceva. Da, în Italia situația este ieșită din comun. Da, cunosc bine ce se întâmplă. Părinții mei locuiesc în Verona și sunt cumva prinși și înconjurați de focare.… Citește în continuare PANDEMIA PANICII
Cred că cel mai important lucru pe care și-l dorește o mamă să îl știe e că face o treabă bună. E poate cea mai mare frică pe care mamele o au. Teama de a greși, teama de a nu fi îndeajuns de bune, teama de a nu lua deciziile corecte în momente de criză.… Citește în continuare DA, MAMĂ, FACI O TREABĂ BUNĂ!
Și dacă AȘA NU MAI TREBUIE? Și dacă de astăzi ai începe și tu și eu să trăim pur și simplu, așa cum simțim, fără să ne mai gândim la ce trebuie și nu trebuie făcut. Ani de zile m-am tot ghidat pașii pe linia a ceea ce trebuie făcut, ce trebuie să ajung, ce… Citește în continuare așa NU mai TREBUIE
Aș vrea să iau FRICA și să o arunc undeva atât de departe să nu mă mai găsească niciodată. Aș vrea să îmi iau umbrele din suflet și să mă simt eliberată. Aș vrea să am un răspuns în fața fricii care mă pândește și mă așteaptă ca un animal flămând pentru a mă devora.… Citește în continuare DE ASTĂZI SUNT NEÎNFRICATĂ
Nici nu ne-am dezmorțit prea bine din toată ploaia de urări cu bine-faceri și gânduri aducătoare de noroc de la început de an, că ne-a lovit în moalele capului și drept în ventriculul stâng dragostea. Nu orice fel de dragoste, o dragoste transcendentală, stropită cu trandafiri fără de țepi și cu un gust de ciocolată… Citește în continuare Tocăniță cu inimi
De câteva zile scriu câte vreo jumătate de articol, îl șterg și mă uit din nou la pagina albă, goală, dezbrăcată de gânduri și trăiri. Și nu e vorba că nu am suficient de multe idei, le am. Doar că foarte posibil am prea multe gânduri, prea de-a valma, prea amestecate și aruncate prin toate… Citește în continuare PREA MULT
De când mă știu mi-au plăcut excursiile. Am avut șansa ca părinții mei să investească în fiecare an în taberele mele și așa că de pe la vreo 5-6 ani am început să gust din excursii și pofta asta nu mi-a trecut nici până în zi de azi. Ador să plec hai-hui prin orașele pe… Citește în continuare Exerciții cu incertitudini: îmi plac plecările dar ador revenirile
Încerc de câteva zile să diger vreo câteva întâmplări din jurul meu și mereu, dar mereu îmi revine aceeași întrebare: Noi ne mai facem bine vreodată? România, te mai vindeci sau rămânem veșnic la statutul de societate nevertebrată? Și vă spun, zău, că mi-am propus ca anul acesta să fiu mai îngăduitoare, să nu mai… Citește în continuare ALO, ROMÂNIA, TE MAI FACI BINE?
Pe Q BAND îi știu de ceva vreme, pe unii de mai demult, pe alții de mai puțin, dar pe toți i-am urmărit, precum un veritabil stalker de muzică bună. Am avut norocul să îi văd cântând la câteva evenimente și pot să spun doar atât: ăștia nu-s cântăreți, ăștia-s entertaineri! Au o energie, o… Citește în continuare Q BAND @ WINGS: doza obligatorie de tratament muzical!
Știți știrile acelea invariabile de la început de an cu școlile care încă mai au WC-urile în curte? Știți bancurile acelea despre cum să ai un WC în casă când tradiția te-a învățat că trebuie să fie în fundul curții? Ei bine, cred că am rămas cumva marcați de evoluția grupurilor sanitare, astfel că atunci… Citește în continuare FEMEIE, nu-ți mai fă poze în WC-urile publice!
Auschwitzul începe ori de câte ori cineva privește spre un abator și gândește: sunt doar animale. Theodor W. Adorno Sunt 75 de ani de la eliberarea lagărului de la Auschwitz, poate cel mai cunoscut lagăr de concentrare nazist. Un moment al terorii absolute, al răului văzut așa cum omenirea nu l-a mai văzut până atunci.… Citește în continuare NUNQUAM ITERUM
Nu mai este o surpriză pentru nimeni că îmi place să experimentez locuri noi, să găsesc cafenele, restaurante sau pub-uri în care să te simți bine, dar să ai parte și de o desfătare a gusturilor. Așa se face că de vreo câteva luni am tot auzit de NISSARA. Un restaurant cu specific asiatic, dar… Citește în continuare NISSARA: un strop de ASIA în ARAD
Frumusețea începe atunci când decizi să fii tu însuțiCOCO CHANEL Te uiți în oglindă. Ce vezi? Vezi o față care poate are câteva riduri, vezi poate niște cearcăne și eventual un nas care nu îți pare perfect. Îți apleci privirea și vezi un abdomen care nu e plat, o talie de viespe care nu e… Citește în continuare Sindromul Barbie și idealul frumuseții
Nu mai am nicio îndoială: suntem un neam de bocitoare plătite sau nu, dar atât. Niște bocitoare care își dau frâu liber unor lacrimi mai mari decât stropii dintr-o ploaie de vară, suntem niște bocitoare care-i jeluim pe toți, la comandă, pentru cel mult 2-3 zile și apoi revenim la dezinteresul care ne caracterizează. Ne… Citește în continuare BOCITOARE
Te-aș lua și te-aș duce la capăt de lume să te închid pe tine în pustiu. Să-ți pun coroană din vreo câțiva aștri și să-ți sorb eu gustul tău dintâi. Să te feresc, iubita mea, iubită de ei, de toți cei păcătoși și răi să te ascund în lumnea mea și-a nostră să-ți fiu mereu… Citește în continuare Dorință
Îmi aduc aminte de iernile din copilărie. Era multă zăpadă, era și frig, dar parcă nu îl simțeam într-atât de tare, și era bucurie. Bucuria de ieși la joacă pe gheață sau prin zăpadă, cu sania sau pur și simplu la o bulgăreală. Întotdeauna mi s-a părut fascinant cum frigul, gheața și zăpadă încremesc natura,… Citește în continuare ARADUL MEU înghețat de alb
Tu știi cum arată fericirea? Ai văzut vreodată atâta puritate încât să te uiți cu rușine la tine în oglindă? Am putea spune că sunt un fel de îngeri. De fapt nu un fel, chiar sunt îngeri, sau ceea ce înțeleg eu prin niște făpturi care au în privire doar iubire. Și, da, ei există,… Citește în continuare TU, COPILE!
Despre credințe și dumnezei, despre sfinți și minuni ar fi prea multe de spus și cu atât mai multe de studiat. Dar despre oameni, cam câte ar mai fi de spus? Văd în ultimele zile o împărțire a celor sfinte peste Australia. Pe de o parte am văzut linkuri către știri care spuneau că e… Citește în continuare CREZURI
Suntem în a patra zi din an și deja Planeta se învârte într-un ritm accelerat. Au trecut doar 4 zile din 2020 și aș putea spune că sunt cel puțin 3 știri care au făcut înconjurul continentului și au apărut ca cele mai importante evenimente mondiale: incendiile devastatoare din Australia, conflictul armat dintre SUA și… Citește în continuare Realități paralele: de la Iran înspre Australia pe muzica lui Mocanu și Salam
Îi învață să urască, nevastă. Le zice să-i urască pe hinduși, budiști, jainiști, sikhi și mai știu eu pe care vegetarieni. Vrei să ai copii care urăsc din plăcere, nevastă?SALMAN RUSHDIE Nu mi-am propus să scriu despre ură, nu mi-am propus să vin eu să dau lecții de etică și moralitate, dar citindu-l pe Salman… Citește în continuare Vrei să ai copii care urăsc din plăcere?
E ultima zi din an. E ultima zi din deceniu și cine știe din ce o mai fi ultima zi. E frig și am o nostalgie în oase de nu o mai pot duce. Nu aș putea spune că e neapărat o durere a faptului că se termină anul, oricum începe altul și oricum nu… Citește în continuare 2020: Punct sau poate nu?
Iată-ne, deci, în Ajunul Crăciunului și în mod surprinzător, ca să o lămurim de la început, nu am nici cea mai mică intenție să vă scriu urări siropoase și călduroase. Gândurile mele vor fi directe, poate nu vă vor face să fiți mai liniștiți, nici nu îmi propun, și nici nu vă vor aduce căldură… Citește în continuare În loc de „Fie ca…”
DA. Au trecut 30 de ani de la Revoluția din 1989, 30 de ani de la momentul care a însemnat căderea comunismului în România și schimbarea regimului. 30 de ani de la ceea ce s-a dorit un început de democrație, un început de libertate și o altă viață. Și pentru că 30 e o cifră… Citește în continuare După 30 de ani
Știți sentimentul acela când găsești anumiți oameni și locuri despre care trebuie să spui, trebuie să îi faci cunoscuți pentru că, efectiv, merită? Asta am simțit eu atunci când am trecut pragul magazinului BELLADONNA din Arad. Situat pe pietonala Mețianu BELLADONNA este un magazin-bijuterie. Da, este și un magazin care vine vinde bijuterii, dar este… Citește în continuare Belladonna și Rita Mureșan: de la bijuterii la cristale, de la îngeri la terapie!
Ultima lună, ultima șansă, ultimele zile. Decembrie îmi pare tot mai mult o lună a ultimatumurilor, o lună în care nu îmi e foarte clar dacă ne pregătim de sfârșitul unui an sau de sfârșitul nostru ca omenire. Mă uit în jur și mă simt prinsă într-un vortex, simt că aș fi în mijlocul unui… Citește în continuare Teama de SFÂRȘIT sau sindromul fatalității lui decembrie
Astăzi vreau să vă scriu despre ABURIRE. Nu, nu acel mod de a învălui în cuvinte pe cineva cu scopuri atent alese, ci despre cel mai propriu mod al ABURIRII. Dacă și voi purtați ochelari, ca și mine, știți că iarna e un coșmar. Și aici mă refer strict la ABURIREA ochelarilor. Momentul cel mai… Citește în continuare Fără ABURIRE pe lentile!
Să ajuți, să te implici și, de ce nu, să dai înapoi o mică parte din ceea ce poate tu la rândul tău ai primit, toate sunt un har. Un dar pe care nu mulți îl mai au, mai ales într-o societate bazată pe consum, pe ierarhie și pe cariere. Dar, în Arad s-a înființat… Citește în continuare Sâmbătă, poftiți la un ceaun pentru o lume mai bună!
Mă uit în jur și parcă nu mai recunosc nimic. Decembrie acesta îmi pare atât de [im]PERFECT încât parcă nici nu îi mai simt mirosul.Decembrie: miros de brad, globuri cu sclipici ce se împrăștie pe tot covorul, un vârf de brad care niciodată nu se potrivește perfect, luminițe care în fiecare an dau dovadă de… Citește în continuare [im]PERFECTul din DECEMBRIE
Mă bucură mereu când aud că se încearcă o varietate cât mai mare a evenimentelor organizate în Arad. Mă bucură și mai mult atunci când văd idei inedite care pot deveni tradiție și că reușim oarecum să ieșim din tiparul clasicelor acțiuni. Așa se face că atunci când mi-a spus Paula despre noul eveniment pe… Citește în continuare Shop Boutique – smart shopping în ARAD
E final de an și fără doar și poate orice final îndeamnă la reflecție. E din nou decembrie și din nou aud peste tot îndemnul de a fi mai bun, de a ajuta și de a fi alături de cei care nu au. E din nou momentul acela când brusc, treziți parcă dintr-un somn al… Citește în continuare Pastila din DECEMBRIE
În urmă cu câteva luni am avut plăcerea să îi cunosc pe Ovidiu și Alexandra Crainic, doi tineri arădeni care pot să spun că mi-au ridicat, la propriu, ceața de pe ochi. V-am scris la un moment dat despre experiența mea cu ei și pot să vă spun, fără vreun interes, că îi consider cei… Citește în continuare OPTI CLAR – un altfel de magazin de optică medicală
Adi Despot. Omul care acum 23 de ani a început Vița de Vie, omul care a copilărit în Arad și care povestește cu patimă și drag de Arad și vremurile în care se cânta pe Ștrand și se juca fotbal pe Constructoru. L-am întâlnit la o inaugurare medicală – Premium Dental, și n-am putut să… Citește în continuare INTERVIU cu ADI DESPOT: „Aradul era un oraș de chitariști”
Toamnă, aproape iarnă. Frig, ploaie și lipsă de soare. E o zi ca oricare alta, dar nu. Azi e o zi în care simt că aș evada și aș pleca în acel loc al FERICIRII mele, the happy place. Și întâmplător sau nu dau peste o fotografie din locul meu: Republica Dominicană. E locul acela… Citește în continuare Un bilet spre REPUBLICA DOMINICANĂ, vă rog!
Ai fost vreodată la un AFTER PARTY? Văd la finalul tot mai multor evenimente că se promit petreceri de după petrecere, un fel de momente de socializare, în care etichetele cad și se formează conexiuni reale între oameni. Doar că niciodată nu prea știi la ce să te aștepți la un AFTER PARTY, poate fi… Citește în continuare Simțuri și senzații, dincolo de CATWALK
Încet, încet cu evenimente care stârnesc curiozitatea și atrag atenția asupra Aradului, orașul pare că revine la viață. Mereu prins între Timișoara și Oradea, Aradul a dat senzația că a uitat să mai fie un oraș cu viață socială. Dar, cumva în acest sfârșit de săptămână am avut impresia că orașul meu a început din… Citește în continuare ARAD FASHION DAYS. Event-ul care a trezit orașul!
Ce-i o sufragerie? Ce-i o sufragerie arădeană? Gândul te duce la locul acela confortabil, plăcut, familiar, în care poți sta de vorbă cu prieteni sau cunoștințe, în care îți primești invitații și te bucuri de prezența lor. E locul acela în care muzica bună se aude în surdină și atmosfera este călduroasă, unde poți vorbi… Citește în continuare SUFRAGERIA ARĂDEANĂ: locul în care renaște spiritul urban!
Aceasta e povestea unei URNE triste și lipsită de speranță. Aceasta nu este povestea unei URNE cu voturi, că tot mai avem câteva zile până la alegeri, ci este povestea unei URNE cu SPERANȚĂ, cu O ȘĂNSĂ LA VIAȚĂ! Și ca orice poveste are un sâmbure de adevăr, de data asta însă adevărul e atât… Citește în continuare Când îți bagi omenia în ea de URNĂ
Ai avut vreodată impresia că ești într-un carusel nebun care nu se mai oprește? Cam asta e senzația mea când mă uit în jurul meu. Avem atât de multă DISPERARE în noi să trăim, să nu pierdem vreun start în cine știe ce competiție, să nu cumva să ratăm vreun nou trend, încât pur și… Citește în continuare DISPERARE
SPERÁNȚĂ, speranțe, s. f. Sentiment de încredere în rezolvarea favorabilă a unei acțiuni, în realizarea unei dorințe; nădejde, sperare. Suntem cumva construiți să avem mereu speranță. Avem chiar și proverbul care ne spune cum că speranța este ultima care moare și poate că așa e. Orice muribund are speranța că poate încă nu i-a venit… Citește în continuare ÎNSEMNĂRI cu și fără de SPERANȚĂ
Au trecut câteva zile de la cei 4 ani de când a ars „Colectivul”. N-am scris atunci, pentru că am impresia că dacă scriam atunci sau acum e la fel de (i)relevant. Așadar, astăzi, 3 noiembrie, îi mai plânge cineva pe tinerii arși în club sau se mai revoltă cineva împotriva sistemului? În preajma comemorării… Citește în continuare 4 ani trecuți degeaba
Ultragiați de câteva nuduri sculptate în marmură, mai marii UNESCO i-au cerut unui artist plastic să-și îmbrace operele de artă măcar cu o lenjerie intimă. Nu, deși pare, nu este un sinopsis de-al vreunei piese de teatru absurd a lui Ionesco, nici măcar nu e citat din vreo revistă de pamflet. Este chiar o informație… Citește în continuare Prefăcuți de (in)SENSIBILI
Te-ai fi gândit vreodată că în spatele fiecărei campanii de colecționare a diferitelor cartonașe stă de fapt o rețea, un fel de mafie? Ei bine, da. Dacă ai cumva copii știi despre ce vorbesc. Te îngrozește fiecare reclamă care anunță o nouă serie de colecții lansată de lanțurile de supermarketuri. De ce? Pentru că știi… Citește în continuare Mafia cartonașelor și caruselul dezamăgirilor
Prea mult și mult prea des ne tot gândim: dar, lumea? Ce-o să spună lumea? Coroborat cu desigur mult cunoscuta expresie „toată lumea” va crede, va zice, va vorbi. Știi ceva? Cine e toată lumea asta la care ne tot raportăm? În fața căreia tot vrem să dăm explicații? Știi că în final „toată lumea”… Citește în continuare Și lumea? Ce-o să spună lumea?
Despre prietenie, amiciție și cunoștințe putem scrie la infinit, am putea chiar dezbate termenii pe definiții și să facem referiri la filosofi care și-au sfărmat creierii pentru a găsi explicații. Dar nu, o să mă refer azi la termenul nostru de prietenie. Avem atât de multe prietenii virtuale, de la mai mult ca popularul facebook… Citește în continuare Pastila din octombrie. A se consuma cu suflet!
Is it just me, or is it getting crazier out there?Arthur Fleck (Joker) Joker. Filmul anului probabil, filmul care stârnește controverse și intrigi, filmul iubit de unii și urât de alții, dar per total este filmul pe care TREBUIE să îl vezi. L-am văzut pe „crud” să zic așa, fără să fi citit recenzii despre… Citește în continuare JOKER sau durerea de a fi invizibil
Mare noroc avem în Arad cu malul Mureșului și parcurile aferente lui, pentru că altfel cred că am fi ajuns cu toții un oraș de depresivi îngropați în praf și noxe, printre șanțuri și escavatoare, printre muncitori sictiriți și șoferi cu nervii măcinați zilnic. Și norocul, vorba populară, și-l mai face și omul cu mâna… Citește în continuare Aradul MEU scăldat în nostalgia toamnei
Sexul. Un subiect atât de tabu în rândul generației de peste 30-40 de ani și totuși prezent peste tot. Despre sex vorbim puțin, vizionăm mult și eventual experimentăm uneori. Dar despre libidoul unei femei care tocmai a născut nu vorbește aproape nimeni. Acest articol este o poveste personală, o poveste a mea cu asumările și… Citește în continuare FĂRĂ PREJUDECĂȚI: Despre libidou și literatură (+16)
Ai luat o decizie greșită? Nu e vina ta, cel mai probabil soarta te-a îndemnat să o faci, fără să fi vrut tu. Te-ai îndopat cu mâncare de carton până când ai ajuns la limita obezității morbide? Nu ești tu de vină: e moștenirea genetică. Desigur ai avut în familie cel puțin vreo doi cunoscuți… Citește în continuare Soarta, moștenirea genetică și glanda
Astăzi vreau să vă povestesc despre Muzeul de la mine din oraș. Nu e un muzeu foarte mare, dar nu e nici mic, e oarecum așa ca și orașul: suficient cât să te atragă, dar parcă te lasă mereu să vrei mai mult, să îți dorești să fi fost mai bine promovat și mai atractiv.… Citește în continuare ARADUL MEU: Muzeul care-a prins VIAȚĂ!
Nu vă place de mine? Vă deranjează că nu mai sunt preșul vostru cu care vă ștergeați pe picioare? Vă doare că mă vedeți că arăt mai bine, mă simt mai bine și nu mai sunt o epavă? Vă enervează că pur și simplu m-am schimbat? GHICI CE? Nici nu mă putea interesa mai puțin.… Citește în continuare Mesaj pentru toți frustrații SLASH frustratele
Mă văd nevoită să mă declar înfrântă. Mă uit în jurul meu și îmi dă cu virgulă. Am senzația tot mai adesea că pur și simplu m-am născut într-o epocă greșită, ceea ce poate fi foarte adevărat, sau poate am pierdut startul în cursa emancipării. Mă uit în jur la tinerele domnițe, mă uit la… Citește în continuare FEMEIE, nu uita să fii o LADY!
Îmi place cafeaua. Cafeaua bună, bună, cu aromă și gust amărui. Îmi place cafeaua, pur și simplu. Prefer de cele mai multe ori ristretto. Simplu, fără zahăr, fără lapte și nu foarte fierbinte. Adică prefer să îl las vreo 5 minute, să se liniștească după ce îl extrage espressorul. Mi se pare că dacă e… Citește în continuare CAFEAUA: de ziua ei pentru toate zilele noastre
Mi-au plăcut show-urile culinare încă de acum câțiva ani. La un moment dat chiar aveam suficient de mult timp încât puneam pe un fel de pagină online rețete încercate și făcute de mine și televizorul mergea în mod constant pe TvPaprika. Dar, în ultimii ani, după schimbări de echipe și jocuri de imagine nu prea… Citește în continuare dezILUZIE cu sare și piper
Port ochelari de vreo 20 de ani, așa cu aproximație. N-am avut niciodată vreo problemă sau traumă cu acest fapt, nu m-am întristat și nici nu m-a afectat faptul că pe la 12-13 ani am aflat că îmi trebuiau ochelari. E drept că era și momentul în care prin orașul nostru se purtau ochelarii „fake”.… Citește în continuare Experiențe trăite: OPTI CLAR sau cât de mult contează cine-ți face ochelarii!
V-am promis că vom continua seria dialogurilor cu Basil N. Mureșan și o facem. De data asta am avut o idee cumva inedită. I-am propus să venim fiecare cu câte cinci întrebări și să jucăm: Cinci contra cinci. Așadar, într-o aproape dimineață spre prânz, de septembrie rece ne-am văzut la una din cafenelele mele preferate,… Citește în continuare Cinci CONTRA cinci. Dialoguri cu Andreea și Basil.
Ne-am obișnuit să trecem prin viață ca și cum n-am fi fost. Ne-am obișnuit să luăm totul de-a gata. Ne-am obișnuit să avem mâncarea gata preparată în magazine sau și cea care e de preparat să vină cu indicații. Ne-am obișnuit să primim instrucțiuni de supraviețuire la fiecare pas, instrucțiuni pe care dacă le urmăm… Citește în continuare Editorial anti-ASUMARE
Hai să spunem că voi începe să vă spun o poveste. Vă voi face cunoștință cu un băiat, tânăr de vreo 25 de ani, pe care vom spune că îl poate chema Alex. Deși la fel de bine poate fi vorba despre o fată de vreo 40 de ani sau de tatăl tău sau de… Citește în continuare Poveste despre durerea de a fi
Am început în urmă cu aproximativ vreo 10 luni să scriu aici. A fost un exercițiu și pentru mine și probabil și pentru voi cei care mă citiți. Am plecat în toată povestea asta cu blogul cumva cu ochii închiși, nu mi-am propus să fie un blog de nișă, să aibă nu specific sau să… Citește în continuare TRUE TO SELF – o simplă explicație
După cum spuneam voi începe să scriu și să vă arăt, mai degrabă prin fotografii, cum e Aradul meu. Astăzi vreau să vă duc ușor, tiptil și pe nesimțite prin locurile unde reușesc să mă deconectez de la vacarmul zilnic, unde găsesc liniște și unde, prin toate sălbăticiile unei lunci a Mureșului, reușesc să mă… Citește în continuare ARADUL MEU – episodul 2. Mureșul și oaza lui
Ar fi trebuit să fie un interviu, cu vreo câteva întrebări și poate unele răspunsuri. Dar, atunci când am început să vorbesc cu Basil mi-am dat seama că discuția noastră e foarte departe de fi un interviu. Așadar, îi vom spune un dialog, o discuție fără ocolișuri și fără ascunzișuri. Un dialog care nu are… Citește în continuare Dialoguri cu Basil N. Mureșan: „Eu nu umblu în niciun fel de cerc. Am un pătrat al meu”
Ne-am obișnuit să aruncăm judecăți pe modul automat. Vedem o poză, vedem un text, o melodie, orice, imediat comentăm, brusc devenim specialiști în tot ce mișună prin mediul online. Căci, da, suntem buni de comentarii doar în spatele unei tastaturi, conectați la o realitate atât de virtuală încât uneori mă întreb dacă mai are vreo… Citește în continuare Judecăți pe nesimțire
E trecut de miezul nopții, cu vreo 29 de minute. Nu pot să adorm și în căutare de un somnifer rapid și eficient „răsfoiesc” telefonul. Desigur, pe Facebook. Ca și orice alt cetățean îndobitocit de atât de multă nevoie de a știi ce și cum, cu cine și când și unde. Și văd poze, poze,… Citește în continuare Fake news dintr-o altă viață
Sunt din Arad. M-am născut aici, am copilărit aici, mi-am făcut un fel de hai să-i zicem rost pe-aici și parcă mi-a intrat atât de mult sub piele orașul ăsta că nu l-aș schimba. Cum e Aradul meu? E un oraș așa, nici prea mic, dar nici prea mare. Cum zicea un prieten care mereu… Citește în continuare ARADUL MEU – episodul I
Cum știe un tânăr care se îndrăgostește care se îndrăgostește pentru prima oară că aceasta va fi singura mare iubire a vieții lui? Despre Ernest Hemingway nu se poate să nu fi auzit, cel puțin din perspectiva autorului romanului „Bătrânul și marea” - roman pentru care în 1953 a primit Premiul Pulizer. Dar astăzi nu… Citește în continuare Iubirile lui Hemingway – captiv într-un Paradis izolat
Marți. 27 august. O zi simplă, o zi care ar fi trecut oricum, o zi care n-ar fi avut nimic special. Și totuși, nu. Marți, 27 august a fost ACEA ZI. A fost ziua în care mi-am făcut curaj și l-am ascultat pe Teo Milea live. Cine e Teo Milea și cum am ajuns, ca… Citește în continuare Acorduri de pian cu garnituri de suflet – sau o seară cu Teo Milea la Grenier Brasserie
Ne place să călătorim cu avionul. Personal cred că este cea mai la îndemână variantă, poate fi foarte puțin costisitoare, și cel mai important e rapid. Chiar dacă la destinație mai schimbi un tren sau închiriezi o mașină, tot avionul rămâne mijlocul cel mai comod de transport, cu atât mai mult dacă ai copii. Dar… Citește în continuare Tehnici secrete: cum să călătorești cu avionul când ai 2 copii mici
Mesajul ăsta e strict cu dedicație pentru tine, „hater” de profesie, mereu pus pe creat conflicte și aruncat cu vorbe goale. ___ E miercuri dimineață, e încă o zi de august și încă nu mi-am băut în tihnă prima cafea. Și totuși, deja, la vreo câteva minute după ora 8:00 observ un prim conflict al… Citește în continuare #HATE, cu toată dragostea
Cât de săraci am ajuns? Cât de multă umilință mai putem îndura? Cât de greu a ajuns să îți permiți mâncarea de toate zilele? În ultimele două săptămâni întrebarea asta mi-a revenit mereu în minte, cu fiecare vizită la supermarket. Prima data am găsit conservele de pește în cutii securizate, dintr-acelea în care se țin… Citește în continuare Sărăcie cu sistem anti-furt
Pe Ada am cunoscut-o întâmplător. Prima dată am ascultat-o, într-un interviu. M-a impresionat dezinvoltura, franchețea și sinceritatea. O simțeam din voce, fără să o fi văzut vreodată. Ne-am mai întâlnit de vreo două ori și mi-am dat seama că povestea ei, trebuie să fie spusă. Discuția noastră a fost una fără prejudecăți, liberă și sinceră.… Citește în continuare FĂRĂ PREJUDECĂȚI. Interviu cu Ada: despre sex, preferințe și viața femeii care iubește femei
Fericirea. Se vinde peste tot. Intri într-o librărie ai cel puțin 10 cărți, expuse, aranjate la linie, toate despre fericire. Cum să fii fericit, cum să întâlnești fericirea, cum să o recunoști, de toate. Cele mai multe au și o rezolvare rapidă. În doar câțiva pași, șapte sau zece, rareori mai mulți și atunci fie… Citește în continuare Sindromul veșnicului fericit
Stau într-o cafenea din centrul orașului. Am laptopul în față și o cafea lungă lângă mine. Stau și observ, pentru că pur și simplu îmi place să observ orașul, lumea, oamenii. Să observ și să trag concluzii, poate pripite, de cele mai multe ori inexacte și cel mai probabil mult prea personale. Dar, dacă tot… Citește în continuare Observații (in)culturale
Vă mai aduceți aminte de povestea lui Icar? Eu, da. A fost una dintre preferatele mele. Zborul, încercările, dorința. Toate la un loc au făcut ca zborul să mă fascineze mereu. Primul zbor cu avionul mi-l amintesc și acum, nu mă puteam dezlipi de geam. Și acum, dacă e să zbor prefer să stau la… Citește în continuare Adrian Todor: povestea omului de la manșă. De la aripi de ceară la zboruri moderne
Nu prea știu cum necum dar am ajuns să ne filtrăm viața atât de mult, încât dacă stai 5 minute și te analizezi pare că nu mai ești nimic din ceea ce ai fost, din ceea ce ai trăit. Pozele, textele toate sunt trecute prin filtre, cosmetizate și făcute să dea cât mai bine. Și… Citește în continuare #nofilter
De vreo două zile o știre mi-a atras atenția în mod deosebit. Legea Registrului autorilor de infracțiuni de hărțuire sexuală și prevederile lei oarecum bune, dar fundamental proaste. Practic, angajatorii publici sau privați care intră în contact cu copiii sau cu persoanele vulnerabile trebuie să prezinte o adeverință de integritate. Cumva se dorește înființarea unui… Citește în continuare Adeverință de părinte aveți?
IREFUTÁBIL, -Ă adj. Care nu poate fi respins, combătut; convingător; de neînlăturat. [Cf. fr. irréfutable, lat. Irrefutabilis]. O fi de la eclipsa de Lună, o fi de la așezarea astrelor cerești într-o anumită ordine, o fi de la eternul și fascinantul Mercur retrograd, o fi de la vreo explozie solară sau poate de la câteva… Citește în continuare Irefutabil
http://www.aradon.ro/caprar-bibart-rostogoleste-aceleasi-minciuni/2287108 E marți. Nici măcar nu e 13, e doar 16. Iulie. O zi care pare cu nimic diferită față de orice altă zi. Pentru cineva însă, povestea asta cu viața și trăitul se termină în mod ireversibil. Pentru cineva însă ziua de astăzi va fi ziua în care se schimbă totul, ziua în care… Citește în continuare Inutilitatea de marți
Am militat de când mă știu pentru promovarea cititului. Sunt o cititoare atât de împătimită încât atunci când cineva mă întreabă: Ai văzut filmul? răspunsul meu e aproape întotdeauna: Nu, dar am citit cartea! Pasiunea mea pentru lectură am încercat pe cât posibil să le-o insuflu oarecum și copiilor mei, nu cu forța ci cu… Citește în continuare Biblioteca din PARC: un proiect-pilot care DESCHIDE mințile
Văd tot mai multe cazuri de femei abuzate fizic. Rar dacă se întâmplă să fie vreo zi în care să nu fie emis măcar vreun ordin de restricție în urma unor abuzuri fizice. Femei amenințate, bătute, desfigurate. De cine? De soți, concubini, amanți, iubiți sau chiar copii ajunși aproape de vârsta maturității. Toate au în… Citește în continuare ABUZUL nu e NORMALITATE! Spune: STOP violenței!
Ne străduim atât de mult să avem o viață perfectă, încât nici nu sesizăm când ne pleacă SUFLETUL spre SINGURĂTATE Un băiat de 21 de ani se sinucide. Nu e nici primul, și din păcate nu va fi nici ultimul. Decizia e doar a lui. Ce a lăsat în urmă, cumva nu îl mai privește.… Citește în continuare Când un tânăr se sinucide …
De ce să te mai implici în Arad? De ce să te complici cu acțiuni civice sau cu partide politice? Ce șanse pot avea tinerii în viitorul orașului, când toate cărțile sunt jucate din-nainte? Ai putea spune că nu are niciun rost. Dar NU, are rost și Alexandru Șipoș este un tânăr arădean de la… Citește în continuare De ce să te implici în Arad? Alexandru Șipoș e exemplul că se POATE!