Nu știu cum se face dar cei mici au mai tot timpul cel de al șaselea simț să știe când și cum să te îmbrățișeze, să îți facă vreo farsă sau să te provoace. Parcă uneori mă uit la ei mirată și îmi vine să le spun: bine, bine.. dar voi când ați învățat despre viață, lume și fapte? Ei bine, uneori ai mei știu să ne provoace într-un mod care ne face nouă, ca părinți, mai mult bine decât ne-ar face orice carte de parenting, zi la spa sau ieșire în oraș.
Cărțile de colorat
Avea A. puțin peste 1 an când am început să colorăm, desene simple, sau mai mult să mâzgălim, să ne murdărim pe degete și să ne jucăm cu pastelurile. Îmi aduc perfect aminte și acum momentul ăla când am stat cu el la masă, pe scăunel și am luat creioanele să colorăm împreună, el o fișă, eu o fișă. Ei bine, vreau să spun că după vreo 5 minute, evident, copilul s-a plictisit, dar eu am descoperit cât de utile au fost cele 5 minute ca să îmi limpezesc mintea, să iau o pauză de la toate activitățile și pur și simplu să colorez. A fost un fel de moment cheie pentru mine, când mi-am dat seama că aveam să reînvăț să mă joc și ce mult bine avea să îmi facă.
Provocarea puzzle-urilor
Ei bine, timpul a trecut, a venit și D. pe lume și cam de pe la 1 an și-a manifestat interesul tot mai mare pentru puzzleuri. Trebuie să recunosc, că în prima fază am stat bine să analizez puzzleul – relativ ușor, pe care voiam să îl facem împreună. Nu mai făcusem puzzleuri de foarte mult timp. În scurt timp D. a avut grijă să ne pună din noi rotițele minții în mișcare și să ne provoace la puzzleuri tot mai complicate. Să stai 10 minute, să faci un puzzle e din nou un alt mod de rupere din tumultul zilei, de joacă și relaxare, un respiro pe care orice mamă știe cât e de necesar.
Așadar, am reînvățat să mă joc alături de cei doi copii ai mei și prin joaca lor să îmi aloc timp și pentru mine. Provocările lor și sunt provocările noastre, iar joaca lor poate fi și joaca noastră, modul nostru de a ne reveni după o zi grea de muncă, sau după o săptămână cu mult prea multe probleme.
P.S. Activitățile astea de obicei nu durează mai mult de 10 minute, dar sunt 10 minute care îmi dau energia necesară să mergem mai departe, într-un fel vrând nevrând pui „pauză” la tot ceea ce făceai pentru a te ocupa de tine prin copiii tăi.
