Am luat o pauză de câteva săptămâni. Vreo trei, cred. O pauză în care am încercat să mă rup de viața de zi cu zi, o pauză în care am uitat în ce zi sunt, am stat mai mult în pijamale și am încercat, pe cât posibil, să ne bucurăm unii de alții cât mai mult.
Și după această pauză ne-am trezit brusc și dintr-odată într-un an nou. Ce ne propunem noi? Ei bine, atunci când ai doi copii preșcolari nu poți decât să îți propui ca ei să fie cât mai sănătoși, să nu ai evenimente medicale deosebite, să treci cu bine peste toate perioadele lor de afirmare – o încercare grea pentru psihicul nostru uneori obosit, și în cele din urmă să reușim să ducem la bun-sfârșit și acest an.
Ce-mi propun, eu, personal? Să fiu mai calmă, să revin la optimismul pe care l-am pierdut cumva în ultimii ani, să îmi fac mai mult timp pentru mine și să reușim ÎMPREUNĂ să creăm amintiri cât mai frumoase pentru cei doi năzdrăvani.
Nu îmi propun nici să mut munții, nici să fac lucruri extraordinare, DAR uneori cele mai OBIȘNUITE lucruri pot avea un efect EXTRAORDINAR pentru noi.
2019: reSTART! Să avem parte de un an cu de toate, dar în deosebi cu lucruri care să ne bucure sufletele!
