Da, muncesc! M-am întors la serviciu când cel de al doilea copil avea undeva în jur la 1 an și jumătate. De ce? Pentru că a fost oarecum salvarea mea de la o posibilă depresie. Da, se poate! Îmi iubesc copiii nespus de mult, sunt totul pentru mine, DAR după vreo 3 ani și jumătate de stat DOAR acasă am simțit că voi claca. Și atunci am decis să mă desprind.
Personal, cred că este extrem de important pentru bunăstarea psihică a mamei să reînceapă serviciul, să aibă o altă activitate în afară casei, în afara îndatoririlor de mamă și soție. Cel puțin pentru mine nu funcționa deloc sistemul de a renunța la job și a rămâne acasă, doar acasă. Simțeam efectiv că mă sufoc între pereți, că mă pierd și că am nevoie să plec, chiar dacă plecam din casă – la plimbare cu copilul, câteva ore pe zi.
Și acum vine întrebarea, care poate frământă multe mame: sunt oare o mamă rea că am decis să mă întorc la muncă? Sunt o mamă rea că am ales să plec la job câteva ore și cel mic să meargă la grădiniță? Ei bine, eu cred că nu. E important să fii mamă și voi mamă pentru totdeauna, dar a fi mamă nu e totul. Pentru mine întoarcerea la serviciu a fost salvare de la depresie.
Poate că din exterior sunt mulți care vor consideră că o femeie trebuie să fie mamă și atât. Eu nu. Și am avut norocul și șansa ca și soțul meu să mă susțină, să înțeleagă că aveam nevoie asiduă de acele ore în afara casei, că aveam nevoie să revin „în societate”.
Nu sunt tipul de femeie care să lupte o viață pentru carieră, care să lase totul baltă pentru a urma o slujbă, dar pe lângă rolul de mamă și soție, trebuie să știu că pot face și altceva. Nu e ușor, poate nu li se potrivește tuturor acest tipar, dar pentru mine funcționează.
Așadar, fără a vă simți vinovate alegeți să aveți întâi de toate grijă de sănătatea voastră mintală pentru ca și celorlalți să le fie bine. O minte sănătoasă ajută mai mult decât o casă impecabilă.
Întoarcerea la serviciu m-a salvat de la depresie
