Despre statutul femeii, despre ceea ce se așteaptă de la o femeie și despre judecata societății.
FEMEIA. Gândurile privind femeia și impactul ei în societate mi se par că se potrivesc de minune, mai ales acum, în luna martie, așa-zisa lună a femeilor. Căci, da, când să scrii despre femeie dacă nu în luna în care vrând nevrând FEMEIA e cumva împinsă în atenția tuturor.
FEMEIA are un statut cel puțin controversat în ziua de astăzi. Teoretic, dacă ar fi să întreb 100 de bărbați cei mai mulți dintre ei ar spune că „Da”, vor o femeie independentă, o femeie sigură pe ea, care să le poată face cam pe toate singură. Desigur nimeni nu mai vrea o femeie „la cratiță”, că doar nu dă bine în societate să spui că ai vrea așa ceva – și în plus nici nu e „politically correct”. Ne-am emancipat, am evoluat, am depășit imaginea primitivă a femeii. Dar, am făcut oare toate acestea? Pentru că dacă e să mă uit ceva mai atent în jurul meu, văd din nou și din nou, femei care s-au dedicat în totalitate casei, familiei și bărbatului pe care l-au ales. Și să ne înțelegem, nu am nimic cu asta. Munca de acasă e de o mie de ori mai grea decât munca din birou. Plus că intervine, vrând nevrând, monotonia, plafonarea și poate chiar depresia. Deci, da, femeia „la cratiță” există în continuare. Ea trăiește printre noi, poate fi vecina, prietena sau cunoștința noastră.
Și acum despre FEMEIA MODERNĂ. Femeia asta modernă care ar trebui să fie cumva și casnică și soție și iubită și amantă și independentă, să le poată face singură pe toate. Oare de ce să simți nevoia de a demonstra cuiva, societății sau oricui ar fi, că poți să faci totul de unul singur? De ce să îți asumi o asemenea responsabilitate, când de fapt nimic nu e obligatoriu. Oare de ce bărbații din jur se așteaptă ca tu să fii o femeie modernă, independentă, sigură pe ea, desigur cu sex-appeal, dar să știi să faci și sarmale, cozonac și eventual să și tencuiești nițel.
Femeia asta multilateral dezvoltată, femeia bună la toate este de fapt un mit, o presiune pusă mult prea ușor de societatea în care trăim. O femeie nu e decât un alt om, nu e altceva decât o ființă. O femeie nu poate fi și independentă și casnică și „bună la orice”. O femeie are și ea nevoie de sprijin, are puncte slabe și poate reuși în anumite domenii. Femeia are nevoie să fie FEMEIE: să plângă, să râdă, să reușească sau din contră să se declare, uneori, înfrântă. Nu cred că FEMEIA trebuie să le facă pe toate și cred sincer că este aproape IMPOSIBIL.
Cât despre cum e văzută FEMEIA de societate și implicit de bărbați? Am dat o simplă căutare pe Google. Imaginile sunt mai mult decât elocvente: în primele fotografii imaginea femeii este conturată cât se poate de clar – femeia sexy, femeia – mamă, femeia – tradițională – femeia războinică. O imagine IREALĂ a femei! O imagine ce a făcut ca standardele pentru o FEMEIE să fie extrem de ridicate, să i se ceară mult mai mult, să demonstreze că își poate învinge limitele, deși aceleași limite sunt perfect normale în lumea bărbaților. Și iată, așa ajungem la imaginea din 2019 a femeii: care ar trebui să fie cumva un PUZZLE PERFECT!
În final, voi parafraza un citat descoperit recent. Femeia e ca o ceașcă de espresso italian, într-o lume plină de vin ieftin!
