Fiecare schimbare vine atunci când trebuie, fiecare copil evoluează în propriul ritm
Până să am copii mi s-a tot spus că un copil va trebui învățat de mic să facă la oliță, să nu mai ceară suzeta sau să nu mai bea lapte noaptea. Că de la câteva luni, când încă pruncul nici nu știe prea bine pe ce lume se află, va trebui să îi schimbi obiceiurile, să îl pui forțat la oliță de pe la 6 luni, iar până la 1 an cel târziu să îi scoți suzeta sau laptele de pe timpul noții. Că nu cumva să lași copilul mai mare să mai bea laptele cu biberonul că „e urât”.
Avem o fascinație incredibilă să ne degradăm copiii. Pentru a-i „dresa” să facă anumite lucruri pe care noi le considerăm normale, alegem să îi degradăm verbal – „ești mic”; „doar bebeșușii fac așa” „vai, ce urât pentru un așa băiat” etc.
Ce am învățat eu în cei 5 ani jumătate de când sunt mamă? Că toate schimbările vin la timpul lor atunci când COPILUL E PREGĂTIT! Cu cel mare am încercat să îl pun pe oliță mai repede, de pe la 9 luni, stătea, dar nu conștientiza nevoia de a urina. Așadar m-am chinuit și eu și el. Am decis apoi să îl las pe el să decidă când e pregătit pentru orice schimbare. Și așa s-a făcut ca la 2 ani jumătate să renunțe singur la pampers, fără incidente, amenințări sau alte metode de manipulare. La fel am procedat mai apoi cu laptele. A băut lapte din sticlă până în jur de 5 ani când într-o seară ca oricare alta a renunțat singur la sticlă și a decis că el vrea din cană. Metoda de a lăsa copilul să aleagă când e pregătit pentru o anumită schimbare a funcționat de minune și la cel mic. Nu l-am forțat, l-am lăsat să se acomodeze cu orice schimbare, orice modificare, și am așteptat cu răbdare ca el să accepte ce se întâmpla.
DAR nu am păcălit copiii. Nu i-am amăgit. Atunci când au renunțat la suzetă au făcut-o de bună voie, fără să fie păcăliți să o facă.
Desigur nu la ambii copii au funcționat aceleași metode, fiecare e diferit și abordările au fost diferite. Cu toate acestea principiul a fost același.
Trebuie să înțelegem că orice schimbare făcute în mediul în care crește copilul are nevoie de timp pentru a fi asimilată de cel mic. Dacă a renunțat la suzetă, nu îl vom obliga să renunțe și la pampers în aceeași perioadă. Va fi prea mult pentru el, va refuza și va deveni frustrat – la fel ca noi, părinții, simțindu-ne incapabili să ne impunem planul. Așadar, facem schimbări dar îi lăsăm și o perioadă de acomodare.
Și după cum spuneam, cel mai important LĂSĂM COPILUL ÎN RITMUL LUI! Fiecare va știi când e pregătit pentru o nouă etapă, copilul face aceste schimbări firești atunci când simte că poate, nu trebuie să îl forțăm sau să îi impunem noi momentul decisiv.
Nu=l grăbi, nu-l forța, COPILUL ȘTIE SINGUR când e momentul să treacă la următoarea etapă! Ai răbdare, acordă-i răbdare și fii lângă el!
