Intim/cuplu, Zi de zi

DA. Și eu am avut DEPRESIE POSTNATALĂ!

DA! Am avut DEPRESIE post-natală. Am avut PERIOADE NEGRE care m-au schimbat și m-au făcut să renunț la mine și la tot ce mă înconjura. DEPRESIA m-a făcut să uit de mine, să uit de tot ceea ce îmi făcea viața mai frumoasă și pur și simplu să mă scufund tot și tot mai mult în niște filme PROPRII pe care le aveam doar eu la mine în cap și nimeni altcineva. DECLICK-ul meu a fost atunci când m-am gândit, într-o noapte oarecare, la sinucidere. DA! Recunosc, deși nu mi-a fost ușor să văd cât de departe ajunsesem față de ceea ce eram. Am avut GÂNDUL sinuciderii, sau nu neapărat al sinuciderii ci cumva a RESETĂRII de la zero a situației. Să pot să iau de la început sau mă rog de la un început pe care mi l-aș fi dorit eu.

Ce pot să îți spun, ție celei care poate citești aceste rânduri în timp ce râzi în sinea ta părându-ți-se imposibil, sau dimpotrivă stai și rozi unghiile până în care și îți smulgi involuntar fire de păr? Aș putea să îți vând o poveste frumoasă în care totul e ROZ, totul e minunat, mirobolant, nimic rău nu există. ASTA e doar o poveste. Ceea ce EU îți spun este o realitate CRUDĂ: MAMELE au DEPRESIE! E o perioadă despre care NIMENI nu îți povestește, toată lumea o ascunde, nimeni nu te avertizează și te trezești brusc și dintr-o dată într-o pasă proastă, azi, mâine și poimâine. De la o perioadă nefastă, se prelungește la o perioadă în care te pierzi în „filmele” din capul tău, nu ceri ajutor pentru că TU crezi că trebuie să le faci pe toate SINGUR și încerci să CAUȚI soluții singură. Și când vei eșua vei ajunge acolo unde am fost și eu… pe marginea unei prăpastii extrem de periculoase. Știi cum e DEPRESIA? E ca o iederă, pe care la început nu o simți cum se instalează, o ignori și o lași să se dezvolte până când ajunge pur și simplu să îți distrugă psihicul, să te cuprindă în ghearele ei, ajungi să fii un vrej veștejit cuprins de iedera înfloritoare a depresiei.

Cât mi-a fost de greu să conștientizez? FOARTE GREU! Am avut un soț mereu lângă mine care și-a oferit tot timpul AJUTORUL și totuși eu l-am refuzat, AZI și MÂINE și în fiecare zi. Până când am simțit că alunecasem deja periculos de mult pe drumul ruinării. Și atunci… într-un moment extrem de DIFICIL, mi-am dat seama că de fapt NU SUNT SINGURĂ! Mi-am dat seama că AM O PROBLEMĂ și e în regulă să CER AJUTORUL!

Te rog, pe tine cea care citești aceste rânduri CERE AJUTOR! Spune-ți toate filmele din cap fără frica de a fi judecată, fără teama că atunci când vei termina ce ai de spus cineva va veni și te va OSTRACIZA. Aici nu judecăm! Nu dăm verdicte și nu suntem în măsură să spunem cine ce a făcut rău sau bine. Trebuie să înțelegi că AICI suntem pentru a AJUTA! Aici, suntem pentru a TE AJUTA pe tine! Când am înțeles așa cum îmi spunea soțul de foarte multe ori că DACĂ EU SUNT BINE și ceilalți vor fi bine, atunci am reușit să fac primul pas. Primul pas a fost să îmi spun off-urile, toate temerile și toate scenariile, toate reproșurile și tot ceea ce credeam eu că nu am reușit să duc la bun-sfârșit. El m-a ascultat, m-a lăsat să plâng, să mă descarc, să urlu și să țip. Și când am fost epuizată am înțeles că din acel moment avem să mă schimb. Aveam să redevin ceea ce am fost cândva: fericită, optimistă, încrezătoare și cu poftă de viață.

Am început cu lucrurile mici pe care mi le permiteam: o baie singură după ce copiii erau la grădiniță și soțul la serviciu, o dietă mai sănătoasă – eu având nemulțumiri față de cum arătam, și apoi am început cu SPORTUL. Orice ai face: FĂ SPORT! E ajută ENORM! Îți eliberează mintea, îți obosește trupul și mintea ți se relaxează, se odihnește. E un sentiment minunat. Și apoi, găsește-ți un confindent: fie că e soțul, fie că un prieten, sau fă-ți un blog așa cum am făcut eu – pentru tine, pentru a-ți face un fel de auto-terapie. Scrie ce te doare, scrie-ți temerile și vei vedea că multe dintre ele e posibil să fi fost doar la tine în minte.

ȘI FII iar tu aceea care ai fost. FII ÎNCREZĂTOARE! Oricum ai FII ești o FEMEIE care merită tot RESPECTUL, ești o FEMEIE care întoarce priviri, ești o FEMEIE și asta e mai mult decât suficient. Acordă-ți timp ȚIE și îți vei ajuta și FAMILIA.

DEPRESIA există!

DEPRESIA te poate duce la neființă! Nu o lăsa să te ACAPAREZE!

CERE AJUTOR și INVESTEȘTE în TINE!

În final, te-aș ruga ca măcar să vorbești cu ORICE, cu soțul, cu partenerul, cu o prietenă sau de ce nu scrie-mi mie, tot ce ai pe suflet. Nimeni nu te JUDECĂ, dar fă-o până nu e prea târziu! Nu ești SINGURĂ!

Sursa FOTO: Shutterstock

0 gânduri despre „DA. Și eu am avut DEPRESIE POSTNATALĂ!”

    1. Din fericire am avut langa mine un sot foarte rabdator si calm care in cateva luni m-a repus pe linia de plutire. Dar, recomand un psiholog, psihoterapeut, cineva care sa te asculte si sa nu te judece. Pastile doar si numai la recomandarea medicului.

    1. Scrie-mi aici, sau pe facebook, unde vrei. Nu sunt vreo specialista, dar am trecut si eu prin asta si daca crezi ca te ajuta sa te descarci, sa ai cu cineva vorbi, poti sa imi scri fara probleme. Depresia exista, dar PUTEM trece peste ea! Ai incredere in tine si incearca SA DORMI cat mai mult, somnul e un miracol.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *