Într-o căsătorie ne îndrăgostim în fiecare zi, din nou și din nou, de aceeași persoană
Ești căsătorită de ceva ani. La fel și eu. Simți că parcă totul a devenit o rutină, totul se rezumă la muncă, acasă, cumpărături, mâncare, spălat, culcat. Dacă ai copii, la toate astea se mai adaugă și dus copii la grădiniță/școală, luat copii, jucat cu copiii, îmbăiat, hrănit, culcat. Și asta nu e doar o impresie. Pentru că lucrurile chiar așa stau. În aceste condiții, cel mult dacă îți găsești timp de câteva ori într-o lună să te mai ocupi și de relația ta de cuplu, cu soțul tău. Și atunci o faci rapid, pe viteză, cu gândul la toate celelalte 1000 de lucruri pe care le mai ai de făcut, cu gândul la mâncarea de mâine, la ședința de la birou, la viroza care parcă dă târcoale pe la grădiniță. Și apoi, în tot vacarmul ăsta, în toată agitația te lovește în moalele capului gândul: și unde e soțul meu romantic? ne mai iubim? unde ne sunt fluturii din stomac?
Răspunsul e simplu: e acolo, lângă tine! În timp ce tu alergi bezmetică să rezolvi toate problemele, să duci la bun sfârșit fiecare zi în care liste neterminate de lucruri ce trebuie făcute, EL te așteaptă. Te așteaptă să te oprești, să iei o pauză, să îl vezi și pe EL și să te vezi și pe TINE!
Și atunci îți dau un SFAT: INVITĂ-ȚI SOȚUL LA O ÎNTÂLNIRE! Amândoi munciți, amândoi aveți un program încărcat, DAR ia-ți o pauză de masă în același timp cu EL și invită-l la o cafea, o masă sau pur și simplu o plimbare. Aranjează-te înainte să ieși din casă așa cum o făceai și în primii ani din relație, gândește-te cât de mult îți dorești să stai singură cu el câteva zeci de minute, pregătește-te pentru ÎNTÂLNIRE așa cum o făceai altă dată. Și surprizele vor veni. Vei vedea că fluturii din stomac revin, vei vedea că ora pe care o petreceți SINGURI, la o întâlnire, în care niciunul dintre voi nu se uită pe emailuri, nu răspunde la telefoane, nu vorbiți de serviciu, copii și mâncarea din frigider, vă va ajuta enorm. Noi ne-am dat întâlnire la o cafenea. Eram la fel de emoționată ca atunci când ne-am întâlnit prima dată. Și când ne-am văzut, NE-AM VĂZUT cu adevărat după mult timp. Ne-am ținut de mână și ne-am pupat ca niște adolescenți. Am plecat amândoi fericiți, cu endorfinele zburându-ne prin corp și cu zâmbete largi pe buze.
Ce am învățat noi? Că fluturii, romantismul, iubirea e acolo, există și s-a dezvoltat. Doar că TREBUIE să facem și noi ceva pentru NOI.
Așadar, gândește-te bine și încearcă și tu, măcar o dată. Spune-i: Te aștept la o întâlnire, o cafea sau o masă. Te aștept să ne ținem de mână și să ne uităm din nou cu adevărat unul în ochii celuilalt.
O cafea. O poveste. Câteva sărutări. Vă regăsiți pe voi și puterea ce v-a făcut să ajungeți acolo unde sunteți astăzi.
