Zi de zi

Gelozie sau nesiguranță personală?


Când simți că ești gelos, ia-ți câteva momente de pauză, respiră calm și dă-ți un răgaz să îți analizezi gândurile și sentimentele. Vei avea surpriza să vezi că realitatea nu îți confirmă îngrijorările

Zicala din popor e că dacă nu există gelozie nu există iubire. Așadar cumva toți vedem treaba asta cu gelozia ca fiind de facto atunci când vine vorba de iubire. Și dacă gelozia lipsește, dacă încrederea e mai mare decât vreo altă nesiguranță și nu există gelozie, atunci nu mai există iubire?
Sunt o fire posesivă. Personal m-aș fi văzut ca o fiară în fața oricărei domnițe care ar fi încercat să arunce măcar o privire înspre EL. Și nu, nu mi-a dat motive de a fi geloasă, nu m-a făcut să mă îndoiesc vreodată măcar 1% că ar putea să plece, și totuși atunci… de unde gelozia?
Mi-au trebuit 13 ani, DA CHIAR 13 ANI, ca să îmi dau seama că de fapt problema era doar la mine în minte, că de fapt eram atât de nesigură pe mine încât îmi făceam filme din orice. Eram nesigură de felul în care arătam, deși EL a fost lângă mine și când m-am îngrășat 20 de kg și când le-am slăbit, și când am fost obosită și iritată și când am fost veselă și bine-dispusă. Eram nesigură despre ceea ce sunt eu cu adevărat, de ce pot face și undeva în minte mă tot întrebam: Dar dacă va găsi pe altcineva mai bun ca mine?

O întrebare care m-a schimbat, care m-a infestat mintea așa cum e nevoie de doar un punct de mucegai pentru ca totul să putrezească. Șansa mea a fost că la un moment dat, un prieten foarte apropiat m-a scuturat bine, mi-a spus să mă uit bine la mine pentru că orice anxietăți aș avea nu erau fondate. De ce nu l-am auzit pe EL atâția ani, de ce aveam undeva în gând acele temeri? Nu din gelozie. Ceea ce am înțeles abia acum. Ci din insecuritățile mele personale cauzate de niște remarci făcute de unele persoane trecătoare din viața mea, dar remarci care m-au măcinat și măcinat și măcinat, exact ca o picătură de apă care la final poate roade orice stâncă.

Nu zic că nu există gelozie. Există. Ar fi bine să nu avem îndoieli, ar fi bine să fim 100% pe noi și pe cel de lângă noi. Dar asta se poate doar într-o lume ideală. Ceea ce am înțeles eu, în cele din urmă, a fost că dacă persoana e CEA CARE TREBUIE gelozia nu își are sens. Încrederea e mai puternică, DAR în primul rând ÎNCREDEREA în tine și apoi în cel de lângă TINE!

Și în final recomand un articol complex și complet despre gelozie și diferitele ei forme.

https://www.psychologytoday.com/us/blog/anxiety-files/200805/jealousy-is-killer-how-break-free-your-jealousy

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *