Romantismul este ca un espresso: cald, puternic, ușor amărui
Sunt o romantică. O romantică din aia incurabilă, cu citate din romane de dragoste, cu melodii „siropoase” în creier și probabil prin vene îmi curg numai inimioare și floricele. Eh! Exagerez, știu. Dar, sunt ROMANTICĂ, melancolică, sensibilă și SINCERĂ.
Am crescut printre cărți, printre eroi și eroine. Am trecut prin adolescență cu ajutorul romanelor specifice vârstei. Am savurat și am plâns alături de poveștile de dragoste pe care le descopeream cu fiecare pagină și nu am făcut niciodată parte din gașca de liceeni populari. Eram în clubul „mironosițelor”, care visam cu ochii deschiși la povești de dragoste așa cum le citeam în romane, ne făceam iluzii și ne hrăneam cu vise. Romanele, poeziile și scrisul m-au ajutat, pe mine, să trec prin adolescență fără mari traume 🙂 Dar, de atunci am început să visez și mai mult. Mi-am propus că nu mă voi mulțumi cu ceva simplu, ușor, la îndemână. Că voi căuta dragostea aceea care te face să zbori, să cobori în toate cercurile Iadului și să te reînalți mai puternic ca niciodată. Nu am vrut să renunț la ideea că undeva pe lumea asta îmi voi întâlni și eu „Făt-Frumosul” meu. Sufletul care mă va face să tresar, să sper, să iubesc atât de mult încât să o simt cu toți porii mei. Și nu m-am mulțumit cu nimic altceva. Și nu m-am uitat la partea materială. Romantica din mine și-a pus toată speranța în IUBIRE! Și am ales cu sufletul. Mi-am ales povestea de iubire, așa cum mi-am imaginat-o, așa cum am visat-o, așa cum am dorit-o. Mi-am ales povestea mea, cu furnicături în tălpi și fluturi în stomac, cu dorință și atracție. Și, știi ce? Nu-mi pare rău!
Mi-am ales viața cu INIMA! Oricât ar încerca lumea și societatea și realitatea și durerea să mă schimbe, eu voi rămâne mereu o ROMANTICĂ. Voi crede mereu în povestea mea de iubire, voi lupta zi de zi ca să ne ducem romanul către un sfârșit pe care ni-l dorim amândoi. Sunt o romantică și cred, așa cum bine spunea Tudor Chirilă într-un cântec că „lumea asta cu iubire va scăpa”. Da. Cred că iubirea sinceră, adevărată și împărtășită te poate face mai puternic și astfel îți poți îndeplini toate dorințele.
Nu zic că e ușor. Nu zic că n-am și eu momentele mele de scepticism, nu zic că e totul lapte și miere. Cum aș putea să descriu eu iubirea asta copleșitoare? Cred că e ca și un espresso – că tot sunt dependentă de cafea. Iubirea mea e ca un espresso – caldă și aromată, amăruie și puternică, te face să o simți până în ultima celulă și să îți dorești încă o gură, încă o sorbitură, încă o ceașcă. Iubirea romantică provoacă dependență. E acel ceva care îți alină sufletul, care te face să zâmbești din orice și te face să ai ÎNCREDERE în tine și în ceilalți. E riscantă. Exact ca un espresso, dacă nu e făcut cum trebuie, te poate arde sau poate fi atât de amar încât să îți provoace silă. Dar, dacă ai ales combinația perfectă de boabe prăjite, atunci e pur și simplu SUBLIM.
Nu-mi pare rău că am rămas romantică, nu-mi pare rău că încă mai visez și mai caut bunătatea în oamenii pe care îi întâlnesc. Nu aș putea fi altfel. Sigur că e dureros când unii nu știu să te citească, să îți răspundă sincer unui zâmbet sau unei îmbrățișări. Dar merită orice risc! Răsfoiește o poveste de dragoste din vreun roman, savurează un film romantic, ascultă muzică bună cu mesaj pentru suflet și încet, încet vei vedea că și TU poți vedea POVESTEA în care chiar TU ești EROU! Crede în IUBIRE, crede în ROMANTISM – pentru că el n-a murit atunci când au pierit ultimii poeți și scriitori de gen, romantismul trăiește în fiecare dintre noi, dacă îi dăm o SINGURĂ șansă!
Așadar, nu mă huli, nu mă judeca, ia-mă așa cum sunt: o romantică incurabilă!
LATER EDIT: Să nu crezi vreodată că dacă sunt ROMANTICĂ și cred în IUBIRE și VISE, nu sunt și o FEMEIE PUTERNICĂ! Pot să calc, evident cu tocuri cui de 10 cm, peste toți cei care nu înțeleg să mă RESPECTE pe mine și pe cei la care țin!
