Ne place să fie frumos. Să avem un oraș frumos, să avem parcuri aranjate, să fie totul curat și îngrijit. Ne place să pretindem că suntem civilizați și că avem bun-simț. Da! SĂ PRETINDEM! În realitate, suntem dezimplicați civic până în măduva oaselor. Nu am ridica un ambalaj de pe jos, nu am arunca mucul de țigară la gunoi și nici nu mai zic de pune mâna să smulgem vreo buruiană.
Și pentru că îmi place să vin cu exemple concrete, voi lua de această dată spațiul verde din zona blocului meu. În urmă cu vreo 4 ani am început să mă ocup de o parte din parc, după ce unii s-au scandalizat că primisem ca asociație avertizare din partea Poliției Locale că dacă nu îl îngrijim vom fi amendați. Așadar, cu pruncul de 1 an după mine, ia sapă, greblă, mănuși și saci de gunoi. Și am început să mă ocup, în limita timpului și a bugetului. După vreun an când florile plantate au început să prindă contur, când parcul parcă nu mai arăta ca o șerpărie, au venit și remarcile. Nimeni nu s-ar fi implicat să facă ceva, să pună vreo floare, în schimb primeam sfaturi despre cum ar trebui să dau mai la stânga sau la dreapta cu sapa, sau despre ce flori să mai cumpăr. Și când la un moment dat le-am spus să pună și ei mâna, că doar nu e parcul doar al meu, s-au revoltat, s-au arătat jigniți „de-o fetișcană” și au plecat în treaba lor.
Și parcul s-a păstrat oarecum în condiții civilizate. Întâmplarea face ca în acest an să nu mai am timpul necesar pentru a-l întreține așa cum ar fi trebuit. Vă gândiți că vreunul dintre ei s-a obosit să rupă măcar buruienile mai mari de 1 metru? NU! Ne place să fie frumos, să fie totul îngrijit, dar noi ce facem? Ne complacem într-o stare de reproș și lâncezeală. Unul nu a luat sapa, unul nu a smuls vreo iarbă sau măcar să nu mai arunce gunoaie la întâmplare.
Cât timp ne-ar fi luat? Nu mai mult de 30 de minute dacă ne-am fi mobilizat. Doamnelor, vă e teamă să nu vă stricați manichiura? Nicio problemă. Avem apă și săpun. Nu veți fi mai puțin dive dacă vă aplecați să îngrijiți niște flori. Nu veți fi mai puțin masculi dacă vă ridicați chiștoacele de pe jos și dacă dați dovadă de o minimă implicare.
Sunt dezgustată și dezamăgită. Știm să facem scandal când ceva nu ne convine, dar nu am mișca niciun deget pentru a face noi ceva. Așteptăm mereu să vină alții să ne facă munca, să se îngrijească de noi. Suntem handicapați civic. Știm să criticăm, să reproșăm, dar să construim, să ne implică, nu știm.
Până când nu vom înțelege că fiecare dintre noi are o responsabilitate față de mediul în care trăiește, față de societate și în ultimă instanță față de sine, nu vom reuși să avansăm. Ne vom scufunda tot mai mult în mizerie.
(DEZ)implicare
