O jucărie nou. Frumoasă, fragilă, interesantă. Rămâne fără un ochi. La 5 ani soluția a fost simplă: „Să luăm lipici!”. Zic: „Dar lipiciul nu va funcționa” – jucăria e dintr-un fel de gumă. „De ce? E lipici, repară orice” Zic: „De data asta, nu se poate. Lipiciul nu mai lipește, nu se mai poate repara”. „Cine atunci ce facem?” Zic: „Păi, nimic. Rămâne rupt. Nu tot timpul lucrurile rupte se mai pot lipi la loc”.
Scurt. Fără comentarii suplimentare. Luați de judecați voi și țineți cont că uneori orice lipici ai folosi nu mai poate lipi, în urma lui va rămâne tot acea ruptură, acel gol.
Chiar dacă nu a fost ușor, copilul a înțeles că nu pentru orice avem o soluție magică pentru a-l repara. Poate așa va înțelege și atunci când se va lovi de inimi și suflete că unele lucruri nu se pot lipi și trebuie să ai mare grijă cum te porți cu ele.
