Zi de zi

Sindromul veșnicului fericit

Fericirea. Se vinde peste tot. Intri într-o librărie ai cel puțin 10 cărți, expuse, aranjate la linie, toate despre fericire. Cum să fii fericit, cum să întâlnești fericirea, cum să o recunoști, de toate. Cele mai multe au și o rezolvare rapidă. În doar câțiva pași, șapte sau zece, rareori mai mulți și atunci fie sunt 13, fie 33. Dar de obicei soluțiile la fericire le găsești rapid, în câteva zeci de pagini, printre miile de citate motivaționale și îndemnuri la mai bine. Deci, ai varianta asta: ești în căutarea fericirii, daci câteva zeci de lei, îți rezervi vreo 2 ore dintr-o după-amiază să studieze textul și gata. Ajungi, brusc și dintr-o dată la fericire.

Acum vine varianta a doua. Fericirea o poți cumpăra și de la bijuterie. Nu există lanț de bijuterii, comercial sau nu, nu există hypermarket sau orice alt boutique „cu de toate” în care să nu găsește cel puțin o brățară, un colier sau vreun talisman care să îți aducă fericirea. Dacă ești ceva mai pretențios îți vei cumpăra un talisman pentru fericire cu adaos de pietre scumpe, eventual și niscaiva aur. Dacă nu ești atât de darnic financiar, dar totuși ai vrea să știi că fericirea ți se leagănă pe încheietura mâinii, poți găsi brățări simple aducătoare de fericire cu roaba, de la vreo 5 lei. Deci, da. Varianta bijuteriilor aducătoare de fericire poate fi ceva mai ieftină decât varianta cărților, nu necesită să mai și citești, studieze, înțelegi ceva. Pur și simplu le cumperi, le porți și gata. Fericirea apare, ca printr-un mare miracol.

Unde mai poți găsi fericirea? Cam în orice: de la creme cosmetice, pline de adaos de happiness, până la balsamul de rufe, care nu doar că îți va lăsa hainele moi și fără de păcat, dar le va îmbiba din plin și cu fericire.

Și-acum stau și te întreb: tu unde îți găsești fericirea? Cât de fericit ar trebui să fii și cât de des? Pentru mine fericirea e ca bătaia din aripi a unei efemeride. O simți o dată și știi că aia a fost. Apoi, mai aștepți următoare bătaie, următorul ciclu, ca să o poți simți din nou. Fericirea nu e ceva constant, nu poți să o înveți și nu poți să o găsești de cumpărat. Fericirea trebuie să o simți, să îți vibreze în fiecare bucată de carne, în fiecare os, în fiecare arteră și în fiecare nerv pe care îl ai. Fericirea nu se câștigă la loz în plic și dacă ai pierdut bătaia din aripi a efemeridei, mai ai de așteptat. Ce poți să faci? Să speri doar ca data viitoare vei fi mai atent și nu îți vei rata șansa de a simți măcar pentru câteva clipe fericirea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *