Pe Ada am cunoscut-o întâmplător. Prima dată am ascultat-o, într-un interviu. M-a impresionat dezinvoltura, franchețea și sinceritatea. O simțeam din voce, fără să o fi văzut vreodată. Ne-am mai întâlnit de vreo două ori și mi-am dat seama că povestea ei, trebuie să fie spusă. Discuția noastră a fost una fără prejudecăți, liberă și sinceră.
Cât e greu să fii diferit în lumea de azi? Cum te accepți pe tine și ceea ce îți place? Cum reușești să treci peste oprobriul societății? Cum e de fapt să fii o femeie căreia îi plac femeile? Ada mi-a oferit câteva răspunsuri, dar cel mai important este un exemplu despre puterea de a-ți asuma deciziile.
Când ți-ai dat seama că îți plac fetele?
ADA. A fost un proces foarte complicat. Cred în aceeași perioadă în care toată lumea își dă seama de sexualitate, eu mi-am dat seama că ceva nu e okay și eram un pic mai diferită. Nu eram neapărat înnebunită după băieți ca restul fetelor, voiam dar nu neapărat. Problema a fost că eu eram îndrăgostită de colega de bancă și nu am realizat asta decât după ani de zile, asta e partea urâtă și m-am comportat foarte urât cu ea. Mi-am cerut scuze, dar pe atunci m-am urât pe mine însămi. Nu înțelegeam de ce trebuie să fiu diferită, de ce nu îmi plac băieții și nu realizăm că eram îndrăgostită de ea. Și într-un fel nici nu mă simțeam tocmai în siguranță în mediul respectiv Am terminat gimnaziul la Ghiba Birta și nu am avut cea mai minunată clasă și în momentul în care am ajuns la liceu am început să mă deschid. Nu mă cunoștea nimeni, nu mă interesa opinia celorlalți, credeam că toți vor fi la fel. În clasa a X-a în vară, am început să fiu tot mai deschisă și am întâlnit o fată care a devenit cea mai bună prietenă a mea și de care m-am îndrăgostit. De atunci am început să recunoscut în fața mea și în fața prietenilor că „Da” sunt bisexuală
Prin clasa a XI-a am reușit să recunosc că totul e ok
Ai avut și iubiți – băieți?
ADA. Am avut singur iubit căruia i-am dat papucii destul de rapid. Cred că nu am fost tocmai o experiență bună pentru el, întrucât după aceea eu am devenit lesbiană. Asta e. Ideea e că prin clasa a XI-a am reușit să recunosc că totul e ok și că de fapt mie îmi plac numai femeile și în momentul acela m-am asumat ceea ce sunt.
Familia ta cum a reacționat?
ADA. Mama a știut din prima clipă, de la prima iubită. Am decis să îi spun într-o seară, ea stătea în pat, m-am dus la ea și a știut imediat că am ceva. M-a tot întrebat ce am să îi spun și apoi i-am spus că de fapt prietena mea e și iubita mea. A avut câteva momente de tăcere, apoi mi-a zis: „Nu știu cum fac lesbienele sex, dar dacă vrei îți cumpăr un vibrator”.
Foarte tare!
ADA. Da! Cam așa a aflat mama. Restul au aflat mai mult de la ea. Tot mă întrebau când voi avea vreun prieten, dar asta nu se va întâmpla prea curând, poate în altă viață.
Te îndrăgostești de cine te îndrăgostești, pur și simplu
Dar preferința sexuală e o alegere, e cumva o înclinație stabilită în tine? Cum o vezi tu?
ADA. Nu cred că e o alegere. Te îndrăgostești de cine te îndrăgostești pur și simplu. Așa cum unora le place înghețata și altora profiterolul, și mie îmi plac femeile cum altora le plac femeile, bărbații sau alte.
Știu că după liceu ai plecat în străinătate. Care e diferența de percepție?
ADA. În primul rând în școală se cam știa despre mine. Colegii mei din clasă au fost foarte okay. Am fost un grup de prieteni în școală care toți eram „oi multicolore”. Când am plecat a fost un boom de cultură și de oameni deschiși la minte și acolo persoanele gay erau protejate. Nimănui nu îi e frică să se afișeze pe stradă. Aici, am fost înjurată, am fost amenințată. În Anglia, unde am locuit, oamenii ne zâmbeau, sau ne spuneau că arătăm bine împreună. Aici, oamenii sunt… scârbiți. Și cei care nu sunt scârbiți sunt porcoși.
Ai avut experiențe neplăcute gen comentarii, remarci, în Arad?
ADA. Oameni care ne-au pus să ne sărutăm, să ne atingem, în general.
De unde vine: din cultură, civilizație?
ADA. Cred că de la educație. Nu cred că de la altceva. Noi nu i-am provocat. Doar ne țineam de mână, asta-i tot. Nasol.
Găsești undeva sprijin, într-o comunitate, aici în Arad?
ADA. În Arad nu am găsit până acum. Cred că dacă există o comunitate eu nu fac parte din ea, poate că și pentru că nu sunt cea mai sociabilă persoană.
Cred că cel mai ușor va fi peste câteva generații când oamenii vor fi mai deschiși. Ni s-a mai spus că vom ajunge în Iad, că nu e bine.
Crezi că există o pedeapsă supremă dacă ai o preferință sexuală sau alta?
ADA. Nu prea cred. Personal nu cred că există Dumnezeu. Cred că avem o singură viață și asta e.
Cumva cred că în continuare există o mare problemă în asumarea sexualității și a vieții sexuale.
ADA. Da. Nu știu de ce, dar oamenilor le este rușine de sex.
E în continuare un subiect tabu.
ADA. Dar e cel mai natural lucru posibil. Toți îl neagă. De la masturbare, la orice act sexual. Pot să îți spun din experiența mea. Educația sexuală făcută în școală a fost extrem de precară. Prin clasele V – VI, am avut vreo oră în care ni s-a spus că băieților o să înceapă să le crească mustața și nouă ne va veni menstruația și cam aia a fost. Pentru că probabil unii părinți s-ar fi revoltat dacă ar fi auzit că li s-a vorbit copiilor despre sex. Afară însă, pot să îți spun că de exemplu în campusurile universitare erau plin de boluri cu prezervative.
Da, e o parte importantă de prevenție și educație sexuală.
Revenind la relațiile dintre două femei. Există o personalitate mai puternică și una mai slabă?
ADA. Cred că da. Exact ca în orice relație. De exemplu eu sunt cea care deschide întotdeauna ușa, las să intre prima în mașină, dar în același timp îmi place și mie să primesc flori, mici atenții.
Și cum e să trăiești cu o femeie?
ADA. Mi-a mâncat tinerețea 🙂 Știam când îi venea menstruația cumpăram flori, ciocolată și cum stăteam la etaj, mă uitam să văd ce face. Dacă se uita pe telefon scoteam înainte florile și ciocolata și apoi intram eu.
Și la fel funcționa și la tine?
ADA. Pe mine mai bine mă lași singură.
Se înțeleg mai bine două femei una pe alta?
ADA. În anumite momente.
Își cunosc punctele sensibile?
ADA. Da. Măcar când vorba de schimbări de dispoziție, plus că niciodată nu vei duce lipsă de tampoane, poți să faci schimb de haine.
Cât de sexuală a o femei lesbiană?
ADA. Depinde de la persoană la persoană. Eu, deși vorbesc mult despre sex, nu simt nevoia atât de mult de sex.
Relația dintre două femei e normală: prietenie și restul vine de la sine
Ceea ce oarecum surprinzător față de imaginea pe care o au creionată majoritatea oamenilor atunci când vine vorba de două femei.
ADA. E o relație normală. În primul rând e prietenie. Sunteți cele mai bune prietene și restul vine natural.
Cum a fost momentul în care ai atins pentru prima dată o femeie și când ai fost atinsă?
ADA. A fost prima mea experiență sexuală, deci da, a fost oarecum ciudat. Dar cu timpul devine natural. Personal sunt foarte strictă atunci când vine vorba de igienă, mama mea lucrează în domeniul ginecologiei, deci probabil de acolo mi se trage. Am auzit prea multe.
Sexualitatea e fluidă și majoritatea populației este cât de cât curioasă
Tinerii care acum își descoperă sexualitatea, ce ar trebui să știe?
ADA. Că nu e absolut nimic greșit. Că totul e natural. E normal să te întrebi care e sexualitatea ta. E normal să fi atras de o fată și apoi după o săptămână să simți la fel pentru un băiat. Sexualitatea e fluidă și majoritatea populației este cât de cât curioasă. Mulți și experimentează, că le-a plăcut sau nu, asta e altă poveste.
E firesc să fim curioși.
ADA. Ideea e să te iubești și să te accepți așa cum ești, în pielea ta.
Dacă e să vorbim de relații asumate, aș vrea să te întreb cât e de important pentru tine ca persoană gay de un certificat – fie el de căsătorie, sau de parteneriat civil?
ADA. Sincer, părinții mei sunt divorțați și nu prea văd rostul căsătoriei. Dar, mi-ar plăcea să știu că am un act care să dovedească în caz că mi se întâmplă ceva, să fie o persoană cu aceleași drepturi. Mi-ar plăcea să am aceleași drepturi ca o persoană heterosexuală. Mi-ar plăcea să nu mai fiu agresată pe stradă, verbal și fizic. În Arad, am fost agresată fizic pe stradă – scuipată, împinsă etc. Culmea cei care au aceste reacții violente, sunt cei între 30-50 de ani, cei mai în vârstă cumva sunt dezinteresați, dar aceștia cumva mai tineri sunt cei mai revoltați.
Pentru mine e foarte important că am familia în spatele meu care mă susține. Și restul contează destul de puțin.
