Cât de săraci am ajuns? Cât de multă umilință mai putem îndura? Cât de greu a ajuns să îți permiți mâncarea de toate zilele?
În ultimele două săptămâni întrebarea asta mi-a revenit mereu în minte, cu fiecare vizită la supermarket. Prima data am găsit conservele de pește în cutii securizate, dintr-acelea în care se țin parfumurile mai scumpe, sau alte produse cu valori ridicate. La noi, nu. La noi, o conservă de 9 lei e considerat produs de valoare. Am fost surprinsă, dar am zis că poate e pentru că sunt conservele mici, ușor de subtilizat și deci o atracție pentru „cumpărătorii” fără de bani. Mai văzusem și în trecut, tot în cutii securizate untul franțuzesc. Mi s-a părut și atunci oarecum hilar, oarecum șocant, dar am trecut-o la capitolul: asta-i România!
Însă, de această dată situația se dezvoltă exact pe principiul bulgărelui de zăpadă. Așadar, mai trec vreo câteva zile, și la același supermarket găsesc cutii de ciocolată legate cu sistem de alarmă! Ciocolată cu alarmă? Într-acolo am ajuns? Mă minunez, fac două poze, și încerc să găsesc o explicație: o fi ciocolată mai scumpă – erau două cutii la 25 de lei, o fi vreo marfă de contrabandă printre prăduitorii din magazin, o fi existând vreo minimă logică a celor ce au decis că e cazul să securizeze în asemenea hal niște ciocolată. Și pentru că, nu-i așa, umorul ne mai și salvează, mă gândesc că o fi vreo decizie luată de vreun soț care își are consoarta la dietă și deci nu poate subtiliza niște ciocolată din magazin, fără de știrea soțului.
Și acum, vine apogeul – sau cel puțin așa sper eu. După peștele în cutii securizate, după ciocolata cu alarmă, luni seara găsesc în ACELAȘI supermarket – vorba cuiva or fi având ei ceva cu mine, SALAM cu sistem de alarmă! Rudă cu rudă, salamul de vară, de Sibiu, mai crud sau mai uscat, să așezat grațios pe raft, încătușat într-un sistem de alarmă.
Și nu pot să nu mă întreb cât de mult a decăzut nivelul de trai dacă am ajuns să vindem și un banal salam cu sistem de securitate? Mâine, poimâine vom ajunge să cumpărăm cartofii sau varza în pungi de sute de grame. Știți cum în marile magazine de îmbrăcăminte se poate intra doar după ce ți se scanează cardul de credit pentru a confirma că într-adevăr ai suficient monetar să poți și cumpăra ceva? Ei bine, mai mult ca sigur în ritmul ăsta, peste vreo 2-3 luni vom ajunge să intrăm la supermarket doar pe bază de card de credit, credit de consum evident. N-ar fi surprinzător să găsim chiar și un birou de acordat credite așezat strategic lângă pulpele de pui, sau să vedem pe etichete scris frumos cum că brânza telemea o putem lua și în 12 rate, desigur fără dobândă.
Glumim, zâmbim și mergem mai departe. Dar, întrebarea rămâne aceeași: cât de săraci mai suntem de-am ajuns să ne vindem mâncarea cu sisteme de alarmă?
