Ne-am obișnuit să aruncăm judecăți pe modul automat. Vedem o poză, vedem un text, o melodie, orice, imediat comentăm, brusc devenim specialiști în tot ce mișună prin mediul online. Căci, da, suntem buni de comentarii doar în spatele unei tastaturi, conectați la o realitate atât de virtuală încât uneori mă întreb dacă mai are vreo legătură cu viața noastră, sau e pur și simplu o iluzie, un fel de univers paralel.
Și poți să spui că e dreptul tău să comentezi, e dreptul tău să critici și să judeci, că unii au murit pentru libertatea asta, că e dreptul la liberă exprimare și la opinie. Și, ai dreptate, ai dreptul să ai o opinie și să ți-o exprimi, dar la fel de bine e obligația ta să nu aduci judecăți gratuite, să nu arunci cu vorbe doar de dragul de a ieși în evidență. E obligația ta să fii civilizat în exprimare și dacă tot ai ceva de spus la adresa unei persoane, ar fi bine și indicat să ceri și o a doua părere. Faptul că îmi vezi postările pe rețelele de socializare nu îți dă dreptul să mă judeci, nici să mă comentezi pe diferite grupuri obscure, cu nesimțirea unui anonim care, într-o discuție reală, nu ar avea curajul asumării nici măcar a propriului nume. Și nu caut acum să fac pe moralista, să fiu ea cea fără de păcate, nu. Pur și simplu, vreau să te trag de mânecă pe tine cel care găsești normal să mă descrii în fel și chip fără ca măcar să fii băut un pahar de apă cu mine. Și asta mă scoate din tot calmul meu. Nu mă deranjează că vorbești despre mine, ești bine-venit să îți exprimi toate frustrările și off-urile, să-ți verși necazurile și neîmplinirile, dar măcar ai minima decență și fă-o asumat, cu nume și prenume cum s-ar spune.
Și poate că ți se pare normal să mă iei la șpițuri fără să mă cunoști și te vei scuza că oarecum ai văzut tu ce am scris, ai citit tu printre rânduri și ai înțeles ce-ai avut de înțeles. Ei bine, pur și simplu cred că ar fi mai civilizat să mă întrebi înainte, poate am și eu ceva de spus, sau poate nu. Poate că ceea ce tu vrei cu atât năduf să arunci pe vreun grup secret, nu e altceva decât propria frustrare. Comentator de Facebook, dragul meu specialist în analizat oamenii după culoarea șosetelor, înainte să îți dai cu părerea despre mine poate ar trebui să te uiți la tine-n ogradă. Ai o problemă cu mine, foarte bine, să știi că nici eu nu sunt vreun fan de-al tău. Dar asta nu înseamnă că te voi degrada în fel și chip, asta nu înseamnă că îmi voi permite să fac afirmații și comentarii despre persoana ta. Poate că ar trebui să ne readucem aminte ce înseamnă respectul, ce înseamnă bunul-simț și responsabilitatea vorbelor!
Trist este că am ajuns să devorăm orice can-can, ignorând realitatea de zi cu zi. În spatele unui așa-zis „pamflet” sau a „unor surse” se lansează jigniri, denigrări și fabulații. Bârfele mediatizate nu sunt nici măcar la prima mână, sunt luate și rostogolite, conform tradiției noastre bine-cunoscute, pe cale orală, din gură-n-gură. Poate ar trebui să ne uităm puțin mai atent la ce spunem, să ne uităm la noi și atunci când vrem să comentăm doar pentru a împărți răutăți, să ne abținem. Da, sigur că o putem face, că nu ne va opri nimeni, dar la un moment dat realitatea asta virtuală se va distruge ca un castel de cărți de joc și-atunci vom rămâne doar cu pielea de pe noi.
