După cum spuneam voi începe să scriu și să vă arăt, mai degrabă prin fotografii, cum e Aradul meu. Astăzi vreau să vă duc ușor, tiptil și pe nesimțite prin locurile unde reușesc să mă deconectez de la vacarmul zilnic, unde găsesc liniște și unde, prin toate sălbăticiile unei lunci a Mureșului, reușesc să mă reîncarc.
Despre malul Mureșului se pot spune multe. Putem spune că nu e îngrijit cum ar trebui, putem spune că treptele de acces sunt rupte și sparte, putem spune că prin alte țări parcurile sunt mult mai îngrijite, mult mai frumoase și mult mai … mult. Și da, am avea dreptate. Putem spune că nu se exploatează malul Mureșului din punct de vedere comercial și da, cel mai probabil așa e. Dar pentru mine, malul e exact așa cum trebuie să fie. E sălbatic, e cumva neatins și lăsat să își spună propria poveste. Îmi place foarte mult partea de mal de dincolo de pistele de biciclete, partea de mal sălbatică. Îmi place că fiind aproape de centrul orașului poți să fugi câteva momente în natură, fără să fii nevoit să faci drumuri lungi cu mașina sau să pierzi timpul prin trafic. Îmi place că îmi e la îndemână și atunci când am o zi agitată sau pur și simplu nu-mi găsesc locul, pot să pierd câteva zeci de minute într-o plimbare și să îmi regăsesc energia.
Și pentru că îmi place zona sălbatică a malului, i-am obișnuit și pe copii cu escapadele. Mergem dintr-un parc în altul în expediții, sărim peste crengi și rădăcini de copaci și ne ascundem printre salciile curgătoare. O fi malul ăsta cam deteriorat, nu e el ca la Paris sau la Viena, dar zău că pentru mine e așa cum trebuie. E sălbatic și frumos.
Și nu doar malul. Sunt și câteva parcuri în zona Decebal – Perla – Micălaca. Parcuri cu multă umbră, cu niște castani demn de toată frumusețea și cu multă liniște. Da, sunt de acord că ar trebui pe zona de promenadă a malului să se investească mai mult în activități. Mi-ar plăcea în weekenduri să-i găsești pe artiștii locali pictând sau cântând pe mal, mi-ar plăcea să fie și câteva bodegi unde să îți poți pierde nopțile de vară. Și-atunci poate că am ieși și noi mai mult pe mal, pe lângă Mureș. Dar, mie-mi place malul meu sălbatic și liniștit, cu sălcii și buturugi, cu castani și brazi. E Aradul meu și tare-aș vrea să RĂMÂNĂ AȘA!
