Am început în urmă cu aproximativ vreo 10 luni să scriu aici. A fost un exercițiu și pentru mine și probabil și pentru voi cei care mă citiți. Am plecat în toată povestea asta cu blogul cumva cu ochii închiși, nu mi-am propus să fie un blog de nișă, să aibă nu specific sau să se adreseze doar unui grup țintă. L-am pornit și l-am modelat pe parcurs. De fapt corect ar fi să spun că ne-am modelat reciproc, blogul pe mine și eu pe el.
I-am ales la un moment dat, prin primăvară și un motto, un fel de auto-îndemn dacă îmi e permis. TRUE TO SELF. De ce? Pentru că atunci când scriu o fac cu sinceritate. Nu mă ascund, nu vreau să impresionez și nu pun măști sentimentelor. E drept, nu tot timpul scriu la fel. Uneori mai bine, uneori mediocru sau poate chiar prost. N-am pretenția să vă placă, nu pot să vă cer să mă citiți și nici nu încerc să fac blogul ăsta comercial. Aș vrea să rămână mereu ADEVĂRAT. Să fie ADEVĂRAT trăirilor, sentimentelor și gândurilor mele. Ceea ce nu-mi e ușor. Nu e ușor să îmi golesc sufletul și mintea în fața unei tastaturi, să văd cum bucuriile, sau dimpotrivă grijile mele prind viață. Pentru că da, atunci când le scriu, când literele astea încurcate încep să străpungă cu negrul lor pe albul ecranului, atunci ceea ce doar gândeam prinde viață.
A durat ceva până când am prins destul de curaj să vă arăt parte din sufletul meu, mi-a fost teamă că îl veți lua și îl veți diseca. Mi-a fost frică, și încă îmi e, că mă veți judeca și nu poate nu veți înțelege ce aș fi avut eu de spus. Dar, în cele din urmă am înțeles că SCRIU pentru că SIMT. Și o voi face atât timp cât pot fi ADEVĂRATĂ, SINCERĂ și REALĂ în ceea ce vreau să spun. E drept, că am ajuns cumva să ne ferim, să ne ascundem, să nu lăsăm nimic din ceea ce simțim să „transpire” în expresii. Dar eu nu sunt așa. La mine totul se citește: pe față, în ochii, în zâmbet și mai apoi în scris.
Așadar, cam asta ar fi explicația TRUE TO SELF. Și chiar dacă e un risc prea mare, chiar dacă s-ar putea ca tu cititor la un moment dat să te joci cu trăirile mele și să mi le întorci pentru a-mi scrijeli pielea, asta nu mă va opri. Nu mă va opri din scris și, voi încerca, să nu mă schimbe.
Asta-s eu: reală cu mine, sinceră cu voi. ATÂT!
