Zi de zi

Mesaj pentru toți frustrații SLASH frustratele

Nu vă place de mine? Vă deranjează că nu mai sunt preșul vostru cu care vă ștergeați pe picioare? Vă doare că mă vedeți că arăt mai bine, mă simt mai bine și nu mai sunt o epavă? Vă enervează că pur și simplu m-am schimbat?

GHICI CE? Nici nu mă putea interesa mai puțin. Mă doare fix în partea dorsală. De fapt corect e să spun că nu mă doare niciunde, nici măcar în minunatul și tonifiatul meu posterior. Și știți de ce? Pentru că am trecut de VOI. De voi toți frustrații și frastratele care vă credeți mari intelectuali, mari oameni cu gusturi rafinate, care nu gustă nimic main-stream. Ei bine, aflați de la mine că sunteți exact la fel de importanți în echilibrul planetei cât sunt și eu. Nu vă faceți iluzii că la cele vreo 8 miliarde de oameni câți suntem cu sau fără voi vom fi tot acolo. Așa că nu vă mai credeți centrul Universului, nu vă mai dați aere de Paris când voi stați într-un oraș cam cât o suburbie a minunatului oraș de pe Sena – nu goagăliți, credeți-mă pe cuvânt, Sena chiar e fluviul care trece prin Paris, căci ce să vezi unii dintre noi au mai făcut și școală la viața lor, și nu din aia la seral.

Și ca să continui în același ton, stați liniștite drage dive de Mureș că știm cu toții cum vă luați câte un covrig de-un leu, că deh are Gigi destui, și cum beți cafeaua din automatele pline de viermi – ohh, am fost prea dură? Ce să vezi, ia uită-te într-un minunat automat cu 1 leu să vezi ce vei găsi acolo. Și nu vă mai ofuscați când lumea vă cataloghează într-un anumit fel, ați putea avea măcar decența să vă asumați poziția voastră, să recunoașteți cine sunteți de fapt. Eh, nu vă place. Așa-i? Nu vă place să vă vedeți fața hidoasă după demachiere. Păi ce să vedeți, nici nouă nu ne place ce vedem. Doar că diferența e că nouă nu ne mai pasă. Cel puțin mie.

Nu vă place orașul? Nu vă place locul de muncă? Nu vă plac cluburile, cafenelele și pizzeriile? Le găsiți pe toate sub nivelul vostru brusc elevat? Nicio problema. Granițele sunt libere așa că luați-vă buletinul și „la revedere”. Chiar nu va suferi nimeni după voi. Dar, chiar nimeni, și crede-mă pe cuvânt. Vom fi cu toții ușurați că am mai scăpat de niște frustrați.

În final, să nu ziceți că am fost prea rea, deși am fost chiar blândă, ați putea să vă uitați cu atenție în oglindă și să vedeți cine sunteți de fapt, să vă gândiți la modul serios ce ați făcut voi singuri/singure în viață și dacă într-adevăr răutatea care pur și simplu vă de pe din-afară își are rostul.

În rest? Numai de bine. Să fim mai buni, să nu fim răi, să trăim mult și sănătoși.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.