Astăzi vreau să vă povestesc despre Muzeul de la mine din oraș. Nu e un muzeu foarte mare, dar nu e nici mic, e oarecum așa ca și orașul: suficient cât să te atragă, dar parcă te lasă mereu să vrei mai mult, să îți dorești să fi fost mai bine promovat și mai atractiv. Așa cumva e și cu muzeul – mă refer aici la partea de științe naturale și istorie a Muzeului.
Dat fiind faptul că e situat chiar în Parcul Copiilor din centrul orașului e lesne de înțeles de ce suntem abonați weekend de weekend la Muzeu. Cum ajungem în parc, cei doi pici din dotarea familiei vor imediat la Muzeu. Deși, din perspectiva adultului aș putea spune că Muzeul e destul de slab, că nu oferă atât pe cât ar trebui, din perspectiva copiilor pare a fi perfect. Așadar, suntem cumva de-ai casei la muzeu. De cele mai multe ori, însă, duminica Muzeul eram aproape pustiu, la fel ca mai în fiecare zi, excepție făcând excursiile organizate de școli și grădinițe. Dar, în general, arădenii mei nu prea treceau pragul Muzeului. E drept, nici Muzeul nu prea făcea pași înspre arădeni, să îi invite prin sălile lui, să îi descopere cotloanele și exponatele.
Astăzi, totul s-a schimbat. A fost nevoie de un eveniment care să confirme că dacă Muzeul va ieși în stradă, în întâmpinarea oamenilor, și oamenii vor intra în Muzeu. Așa se face că astăzi și în ultimele zile Muzeul mișună de oameni. Este plin cum nu l-am văzut vreodată, iar cei care cârmuiesc instituția vorbesc de recorduri de vizitatori – zeci de mii. Ce s-a întâmplat de fapt? O mică expoziție de dinozauri, câteva machete și o altă abordare a ceea ce înseamnă un Muzeu. Parcă dintr-o dată Muzeul a prins viață, parcă Aradul a prins viață și arădenii au reînceput să își redescopere orașul. Expoziția din această perioadă a venit să sublinieze că atunci când un loc devine atractiv, va deveni și popular. A fost poate pentru prima dată în ultimii ani când am văzut bucurie, entuziast și multă energie în Parcul Copiilor și la Muzeu. Și dacă tot au intrat în Muzeu arădenii au pășit și prin secția de Istorie, prin cea de Științe Naturale și încet, încet, de mână cu copiii au mai învățat câte ceva despre #AradulMeu.
Mi-a plăcut. M-a impresionat și cred că merită promovate aceste inițiative. Am avut surpriza bibliotecii estivale din această vară în parcuri, acum Muzeul încearcă să reînvie, să devină atrăgător și să iasă printre oameni. Mi se pare extraordinar că în sfârșit au înțeles și cei care fac strategiile acestor instituții că este nevoie de o abordare prietenească, că trebuie ca aceste instituții de cultură să se scuture de praf, să iasă din cenușiul în care s-au colorat și să prindă viață. Iar astăzi eu asta am văzut: un MUZEU VIU!
ARADUL MEU: Muzeul care-a prins VIAȚĂ!
