Is it just me, or is it getting crazier out there?
Arthur Fleck (Joker)
Joker. Filmul anului probabil, filmul care stârnește controverse și intrigi, filmul iubit de unii și urât de alții, dar per total este filmul pe care TREBUIE să îl vezi.
L-am văzut pe „crud” să zic așa, fără să fi citit recenzii despre el, fără să fi văzut măcar trailerul pentru că am vrut să am o impresie sinceră, fără vreo influență. Așa s-a făcut că sâmbătă mi-am luat soțul și am mers să vedem JOKER. Un film greu, un film care nu îți lasă un retro-gust plăcut, un film pe care în primul rând trebuie să îl înțelegi și să îl vizionezi fără preconcepții. În mod surprinzător, deși e un film american nu are aerul Hollywoodian cu care ne-au obișnuit producțiile comerciale din ultimii ani. E un film la limita comercialului, și personal mi s-a părut un film european.
JOKER, acest personaj interpretat absolut magistral de Joaquin Phoenix, este simbolul unei societăți. Dincolo de influențele psihiatrice ale personajului, dincolo de brutalitatea din unele momente, JOKER este despre societatea noastră. JOKER este despre noi, despre noi cei care trecem unii pe lângă alții zi de zi fără să ne mai uităm în ochii celuilalt, societatea în care o moarte contează doar dacă are vreo conotație politică, economică sau e din înalta clasă socialo-mondenă. În rest, trecem zilnic pe lângă cadavre, putem da cu piciorul în ele și cel mai probabil nici măcar nu ne-am obosi să aruncăm o privire în jos. JOKER este un simbol. Un simbol al măștilor pe care le purtăm în fiecare zi, la îndemnul părinților, profesorilor, mentorilor sau superiorilor de la loculul de muncă. JOKER își croiește un rictus cu propriul sânge din dorința de a fi așa cum i s-a spus că ar trebui să fie: un comediant care să îi facă pe alții să zâmbească. Durerea din spatele fiecărui zâmbet, durerea fiecărei pensule de machiaj aplicat pe față, durerea de a încerca să te faci văzut, remarcat, simțit. Toate acestea îl construiesc pe JOKER. Și construiesc de fapt tipologia omului obișnuit, omului pe care sistemul îl ignoră, îl consideră un număr în raportările statistice, iar restul îl văd doar un INDIVID.
Și deși nu aș vrea să dau spoilere din film, să vă stric plăcerea de a îl vedea, pot spune că sunt multe momente intense, multe replici și fragmente de text cu foarte mult mesaj, care cu siguranță vor deveni lait-motive pe rețelele de socializare și vor fi postate și repostate până la epuizare, pe mine personal m-a impresionat cel mai mult nu mic speech pe care l-a rostit Joker. În fața unui Robert De Niro care a reconfirmat că este un monument al actoriei, Joker a vorbit despre durerea de a fi invizibil, despre dorința de a te face auzit indiferent de consecințe și despre perfidia societății.
Nu este un film ușor, nu este un film pe care să-l vezi oricând, oricum, nu te va bine-dispune și nici nu are un happy-end, dar e un film pe care trebuie să îl vezi și să îi accepți mesajul.
