Te-ai fi gândit vreodată că în spatele fiecărei campanii de colecționare a diferitelor cartonașe stă de fapt o rețea, un fel de mafie? Ei bine, da. Dacă ai cumva copii știi despre ce vorbesc. Te îngrozește fiecare reclamă care anunță o nouă serie de colecții lansată de lanțurile de supermarketuri. De ce? Pentru că știi că din acel moment va începe o nouă luptă cu „mafia cartonașelor”. Părinți ce umblă de bezmetici printre rafturile magazinelor căutând produsele care să le aducă cele câteva cartonaș, care desigur se colecționează într-un catalog ce se cumpără separat. Și ajungi la casă, de cele mai multe ori cu un coș pe jumătate plin de lucruri care oricum nu îți trebuiau neapărat, dar intra în promoția pentru cartonașe sau figurine. Dar ești mulțumit, ca părinte, ești împăcat cu ce ai pus în coș pentru că știi că atunci când copiii tăi vor vedea pliculețele cu figurine sau cartonașe te vei înfrupta și tu dintr-un moment de fericire pură, de bucurie venită din niște suflete curate. Așadar, cu gândul la acel moment de bucurie îți aștepți rândul la casă. Plătești și aștepți. Dar nimic. Și atunci, așa cu jumătate de voce, spui: „Nu vă supărați dar nu trebuia să îmi dați și câteva cartonașe?”. Ți se răspunde, în funcție de dispoziția celui din spatele casei de marcat că nu mai au, că s-a terminat stocul și că eventual poți reveni în altă zi cu bonul. Și în acel moment nu te gândești la nimic altceva decât la dezamăgirea din ochii copiilor tăi atunci când le vei spune că surprizele lor s-au pierdut undeva pe drum, atunci îți dai seama că din lungul șir al dezamăgirilor din viața asta tu, tocmai tu părintele lor, este cel care le arată fața asta a lumii. Și te doare mai rău decât bătăturile din palmă, mai rău decât bășicile făcute de pantofii mult prea uzați, te doar mai rău decât orice.
Și acum intervine primul mesager al acestui lanț al slăbiciunilor. De undeva apare un angajat al magazinului să îți ofere câteva figurine la schimb, „că știți noi am luat multe”. Și te bucuri pentru că speri să le poți face o bucurie copiilor tăi. Dar o întrebare îți apare în minte, de unde au unii atât de multe cartonașe sau figurine sau ce-or mai fi? Cum se poate ca într-o campanie abia lansată să fie deja unii care au colecții întregi și se oferă să-ți vândă și ție? Și cum se poate ca a doua zi de la lansare să găsești pe grupurile de facebook de vânzări colecțiile deja complete? Se poate pentru că asta e de fapt „mafia cartonașelor”. Părinți disperați în a oferi o mică bucurie copiilor și pe de altă parte deținătorii de cartonașe și figurine. Și nu, nu cred că e vina supermarketurilor, asta e campania lor de marketing și promovare, de a vinde o anumită categorie de produse, e vina însă a celor care întrețin acest lanț vicios. De ce nu sunt suficiente puncte/cartonașe/figurine în magazine? Și dacă magazinele au fost aprovizionate corespunzător unde au dispărut punctele? De ce trebuie să le ceri vânzătorului și nu ți se oferă automat în momentul plății? De ce trebuie chiar și pentru o banală colecție a copiilor să ai o cunoștință, să cunoști pe cineva, pe undeva, prin magazin, să ai o relație, o pilă? De ce?
Nu voi înțelege.
Și în final o singură rugăminte, dragi inițiatori de campanii de marketing destinate copiilor, nu ne mai siliți să ne dezamăgim pruncii, sunt inocenți și se bucură la modul cel mai sincer, înțeleg când li se cuvine ceva, dar nu vă bateți joc de speranțelor lor. Nu le furați bucuriile simple, au o viață în față să dea piept cu dezamăgirea.