Zi de zi

Prefăcuți de (in)SENSIBILI

Ultragiați de câteva nuduri sculptate în marmură, mai marii UNESCO i-au cerut unui artist plastic să-și îmbrace operele de artă măcar cu o lenjerie intimă. Nu, deși pare, nu este un sinopsis de-al vreunei piese de teatru absurd a lui Ionesco, nici măcar nu e citat din vreo revistă de pamflet. Este chiar o informație reală, incidentul având loc în Paris și fiind consemnat de Le Figaro. Așadar, în anul de grație 2019, sculptorilor li se recomandă să-și îmbrace statuile cu lenjerie intimă pentru „a nu răni sensibilitatea publicului”. Ce mai urmează de acum? Să acoperim picturile rubensiene pentru ca nu cumva cineva să se simtă lezat de nuditate? Să ne punem ochelari de cal și să jucăm cartea politicile corecte până în derizoriu?

Știrea efectiv m-a îngrozit. Despre ce sensibilitate vorbim? De când a devenit publicul parizian atât de inocent, sensibil și imaculat încât nu poate accepta câteva nuduri sculptate în marmură? „A fost abordată chestiunea nudității statuilor”, a declarat artistul. „Înțeleg că poate deranja. Atunci am propus ca, de Zilele Patrimoniului, să stau în apropierea statuilor, cu un cearșaf și, în funcție de vizitatori, să acopăr sexul statuilor”, a mai povestit acesta. Ironia din spatele declarațiilor făcute de artist arată de fapt cât de departe am ajuns, cât de prefăcuți suntem și cât de imaculați ne vindem propria noastră imagine.

De la acest incident, cred că mai este doar un pas până la interzicerea spectacolelor de cabaret din Paris, arderea pe rug a celor care au curaj să vorbească deschis despre sexualitate și evident restricționarea galeriilor de artă cu picturi ce includ nuduri. Mi se pare firesc ca picturile lui Rubens să fie încadrate la categoria +18 ani, iar despre statuia lui David semnată de Michellangelo, nici nu mai rămâne îndoială. David trebuie îmbrăcat! Să poate lenjerie intimă sau măcar să existe o atenționare: sculptură cu risc de a răni sensibilitatea.

Și totuși într-o lume plină de sensibilitate, unde totul se cenzurează și nimic nu rămâne ne-etichetat pentru că, nu-i așa, cu toți vrem să fim politically correct, cum se face că există atât de multă vulgaritate? Cum se face că am ajuns într-o societate inundată brusc de sensibilitate, dar o societate care a înființat păpușa asexuală și totodată a transformat tradiționalul omuleț de turtă dulce – gingerbread man, în persoană de turtă dulce?

Oare doar mie mi se pare că am luat-o razna? Oare doar mie mi se pare că lumea asta deraiază? Cum să-ți vină ideea de a îmbrăca sculpturi nud? Cum să ceri, tu, UNESCO, așa ceva? Poate am pierdut eu trenul sensibilității, dar pare-se că ne îndreptăm spre o formă tot mai gravă de cenzură.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *