Adi Despot. Omul care acum 23 de ani a început Vița de Vie, omul care a copilărit în Arad și care povestește cu patimă și drag de Arad și vremurile în care se cânta pe Ștrand și se juca fotbal pe Constructoru. L-am întâlnit la o inaugurare medicală – Premium Dental, și n-am putut să nu îl iau la întrebări. Așadar, un fel de interviu cu Adi Despot, despre Arad, „Fenomental” și muzică, multă muzică..
Cât de arădean este Adi Despot?
Adi Despot: În capul meu eu sunt arădean. Mama mea e de aici și toată familia din partea mamei e de aici, toate vacanțele mi le-am petrecut aici, deci sunt ca și arădean.
(În completare, Adi Despot a povestit înainte de a prezenta evenimentul despre Felnac – locul de baștină al străbunicului, și cum a fost dus „cu forța” la București, dar cum apoi a venit în fiecare vară aici. „Îmi aduc aminte de Aradul copilăriei mele”)
Spuneai că ai cântat foarte mult pe ștrandul arădean. Care era vibe-ul de atunci? Cum se simțea Aradul pe vrea când Adi Despot cânta pe ștrand?
Adi Despot: E o perioadă foarte romantică. Vorbim ce se întâmpla înainte de ‘90 și imediat de după anii ‘90. Exuberanța acelor vremuri. Aia era viața noastră. Stăteam toată ziua pe ștrand și cântam și dacă nu eram pe ștrand eram pe Constru’ și jucam fotbal și tenis de picior și toate prostiile. Și cântam la chitară. Cântam non-stop. Adică în Arad, atunci toată lumea cânta la chitară. Era un oraș de chitariși. Mă întorceam la București și le povesteam prietenilor: mamă, în Arad toată lumea cântă la chitară. Din Arad aflam de trupe noi și așa mai departe. În Arad am cunoscut niște oameni foarte faini. Uite de exemplu, coperta albumului nostru „Fenomental” e făcută de un arădean. Sunt foarte multe lucruri care mă leagă de orașul ăsta.
Și-acum, astăzi, cum ai văzut orașul?
Adi Despot: Trebuie să recunosc că majoritatea prietenilor mei care locuiesc în continuare în Arad sunt ușor blazați, știi. Tot timpul spun că nu se mișcă orașul, că nu se întâmplă nimic. Ceea ce e posibil să fie adevărat. Și atunci când se întâmplă un lucru atât de fain cum este ăsta, când un arădean se răscoală și zice „nu, vreau să fac lucrurile altfel, de un nivel înalt”. Vin. Cu cea mai mare plăcere.
Ai apucat să vezi puțin orașul?
Adi Despot: Bine-nțeles că am apucat. Sunt așa pe venit și plecat, dar în jumătate de oră cât am avut liber m-am văzut cu prieten, am băut o cafea și am povestit. Am văzut că acum se schimbă țevile din Centru, de ce nu s-au schimbat peste vară? Dar, probabil peste vară erau și oamenii ăia în concediu. Dar uite, ce faine sunt: mari și frumoase și maro.
Facem poze interesante cu ele…
Adi Despot: Da, da, da.
Revenind la muzică. Au trecut 23 de ani de când ai început proiectul cu Vița de Vie. Cum e să faci muzică de 23 de ani în România?
Adi Despot: Lucrurile s-au schimbat foarte mult în decursul timpului. Acum 23 de ani când începuserăm noi să facem muzică eram total împotriva curentului. Încercam să facem muzică alternativă într-o țară unde încă se cânta heavy metal din anii ‘80. Tot timpul am fost puțin diferiți, până în punctul în care am rupt orice fel de corespondență cu piața românească și am decis că noi trebuie să facem muzică pentru noi. Nu putem să ținem cont de tendințe, de ce se întâmplă. Noi facem muzica pe care o avem în noi și o scoatem afară. Și asta am început să facem din ‘99 de la „Fenomental”…
Super album!
Adi Despot: Mersi. Și uite că după 23 de ani încă suntem aici și facem lucrurile altfel. De cele mai multe ori când te apuci de un proiect, tendința e să iei o rețetă și să o aplici pe ce faci tu. Asta îmi place de Sebastian că nu a aplicat o rețetă în Arad. Era suficient să facă ceva care l-ar fi costat de 10 ori mai puțin, o franciză, dar nu asta contează. Nu mă interesează să fiu la fel ca ceilalți. Mă interesează să fiu eu și să ofer publicului un produs cât pot eu de bun.
Ce înseamnă să faci muzică?
Adi Despot: Pentru noi e 50% o exorcizare, 50% o încercare de a comunica niște trăiri într-un mod mai metaforic.
Și despre noul album?
Adi Despot: Lansăm primul album live din discografia noastră. Se numește „În corzi” și este concertul susținut anul trecut la Festivalul Awake, unde am cântat alături de Filarmonica de Stat Târgu Mureș. Este, dacă vrei, ceea ce putem numi Vița de Vie Simfonic. Sunt piesele nostre reorchestrate în variantă simfonică. Este extraordinar. Nu îmi place să mă laud și să ne laud, dar albumul este absolut superb.
Dacă rezistați de atâția ani înseamnă că faceți muzică bună. Publicul face selecția, dacă putem spune.
Adi Despot: Cred că, deși primul imbold este să păcălești publicul, în timp toți artiștii care au mers pe această variantă au câștigat pe termen scurt, dar au pierdut pe termen lung. Asta e motivul pentru care noi existăm în continuare. Nu am încercat niciodată să păcălim pe nimeni. Ăștia suntem așa cum ne vezi și asta facem.
Am văzut că ați lansat și „Fenomental” pe vinyl. Se caută vinyl-ul?
Adi Despot: Nu știu. „Fenomental” l-am lansat în 1999 în format casetă, apoi un an mai târziu am adăugat melodia „Vino la mine”, iar acum sărbătorind 20 de ani de la lansarea lui am zis că merită să scoatem și un vinyl. Am scos 300 de vinyl-uri ediție de lux care s-au vândut instantaneu, adică din precomandă înainte să existe pe piață. Și atunci am zis să scoatem și o ediție de serie. Și am înregistrat concertul de la Awake, dar l-am înregistrat total întâmplător așa pentru noi ca să vedem cum sunăm. Și când l-am ascultat am zis: man, ăsta trebuie să fie un album live pentru că e atât de bine cântat și atât de bine înregistrat încât e păcat. Și l-am făcut.
E drept că vinyl-ul are în ultimii ani un fel de revival, așa. E drept că CD-urile nu se mai cumpăr, dar nici eu nu mai cumpăr pentru că nu mai am unde să le ascult. Toată muzica există ori în digital, ori pe vinyl. Și atunci asta am hotărât: să mergem pe digital și vinyl și atât!
Cred că vinyl-ul va fi varianta de lux pentru iubitorii de muzică.
Adi Despot: Da, foarte posibil.
Dacă ar fi să vorbim despre tine, ce te inspiră atunci când faci muzică?
Adi Despot: Absolut orice și nu există limite! Orice lucru, oricât de banal ar părea poate fi un trigger, poate fi picătura care răstoarnă paharul. Nu există lucruri predilecte care inspiră.
Și pentru tinerii care ar vrea să se apuce acum de făcut muzică. Ce-ar trebui să știe? Cât contează comercialul sau să mergi pe ce simți tu?
Adi Despot: N-aș merge neapărat pe partea comercială. Pentru că intenția de a fi comercial nu este niciodată o intenție bună, firească. Din punctul meu de vedere este forțată. Cred că ar trebui să se concentreze, tinerii care fac muzică, în măsura în care își dedică timp pentru creație, pentru compoziție, pentru repetiții și pentru înregistratul albumului, în egală măsură trebuie să își găsească modalități să își promoveze albumul. Nu există nicio forță divină care după ce ai terminat de compus albumul, vine ți-l ia și ți-l promovează. Artistul în ziua de astăzi, 50% trebuie să își promoveze albumul.
Să lupte el pentru el.
Adi Despot: Exact, pentru că nu există nimeni altcineva care să te ia pe tine și să te ducă acolo.
Și o ultimă întrebare. Cine te-a inspirat, cine ți-a fost mentor în muzică?
Adi Despot: În măsura în care am studii muzicale sunt și autodidact. Fiind atât de pasionat de muzică, de-a lungul timpul toate albumele, toată muzica pe care am ascultat-o am ajuns să o ascult analitic. Și așa am luat din fiecare gen lucrurile care mă inspirau sau care simțeam eu că merită extrase de acolo. Muzica e un limbaj și sunt oameni care te învață prin felul în care fac ei muzică, te învață cum să exprimi durerea sau alte sentimente. Și așa că mă laud că am avut cei mai buni profesori din lume: Pink Floyd, AC/DC, Slayer. Chiar am studiat cu cei mai buni. Ei nu știu că eu am studiat cu ei, dar eu am făcut-o.
