-TRUE TO SELF-
Mi-e dor de lucrurile simple și reale. Mi-e dor de vremurile în care nu te simțeai obligat să impresionezi necunoscuți și să mimezi o fericire absurdă. De momentele în care nu trebuia să ghicești printre emoticoane și abrevieri ce-a vrut să spună autorul și când puteau să vorbești cu adevărat. Puteai să-ți suni prietenii și… Citește în continuare DORURI
Cărucioare pline ochi cu mâncăruri, conserve, ouă, făină, ulei. De toate cât mai multe. Lăzi de fructe, hectolitri de apă minerală. De frica foametei magazinele arată ca după o invazie de lăcuste. Au trecut, au ras totul și au plecat liniștiți mai departe. Societatea consumatoristă ne-a modificat într-atât de mult percepția asupra nevoilor noastre, încât… Citește în continuare ISTERIA FOAMETEI
În toată nebunia asta a coronavirusului și a românilor care vin în marea reîntoarcere în țară, în noaptea panicii și a fricii, simt nevoia să spun câte ceva. Da, în Italia situația este ieșită din comun. Da, cunosc bine ce se întâmplă. Părinții mei locuiesc în Verona și sunt cumva prinși și înconjurați de focare.… Citește în continuare PANDEMIA PANICII
Cred că cel mai important lucru pe care și-l dorește o mamă să îl știe e că face o treabă bună. E poate cea mai mare frică pe care mamele o au. Teama de a greși, teama de a nu fi îndeajuns de bune, teama de a nu lua deciziile corecte în momente de criză.… Citește în continuare DA, MAMĂ, FACI O TREABĂ BUNĂ!
Și dacă AȘA NU MAI TREBUIE? Și dacă de astăzi ai începe și tu și eu să trăim pur și simplu, așa cum simțim, fără să ne mai gândim la ce trebuie și nu trebuie făcut. Ani de zile m-am tot ghidat pașii pe linia a ceea ce trebuie făcut, ce trebuie să ajung, ce… Citește în continuare așa NU mai TREBUIE
Aș vrea să iau FRICA și să o arunc undeva atât de departe să nu mă mai găsească niciodată. Aș vrea să îmi iau umbrele din suflet și să mă simt eliberată. Aș vrea să am un răspuns în fața fricii care mă pândește și mă așteaptă ca un animal flămând pentru a mă devora.… Citește în continuare DE ASTĂZI SUNT NEÎNFRICATĂ
Nici nu ne-am dezmorțit prea bine din toată ploaia de urări cu bine-faceri și gânduri aducătoare de noroc de la început de an, că ne-a lovit în moalele capului și drept în ventriculul stâng dragostea. Nu orice fel de dragoste, o dragoste transcendentală, stropită cu trandafiri fără de țepi și cu un gust de ciocolată… Citește în continuare Tocăniță cu inimi
De câteva zile scriu câte vreo jumătate de articol, îl șterg și mă uit din nou la pagina albă, goală, dezbrăcată de gânduri și trăiri. Și nu e vorba că nu am suficient de multe idei, le am. Doar că foarte posibil am prea multe gânduri, prea de-a valma, prea amestecate și aruncate prin toate… Citește în continuare PREA MULT
De când mă știu mi-au plăcut excursiile. Am avut șansa ca părinții mei să investească în fiecare an în taberele mele și așa că de pe la vreo 5-6 ani am început să gust din excursii și pofta asta nu mi-a trecut nici până în zi de azi. Ador să plec hai-hui prin orașele pe… Citește în continuare Exerciții cu incertitudini: îmi plac plecările dar ador revenirile