Zi de zi

DA, MAMĂ, FACI O TREABĂ BUNĂ!

Cred că cel mai important lucru pe care și-l dorește o mamă să îl știe e că face o treabă bună. E poate cea mai mare frică pe care mamele o au. Teama de a greși, teama de a nu fi îndeajuns de bune, teama de a nu lua deciziile corecte în momente de criză. Toate astea se adună, se fac precum un ghemotoc de păr înghițit de o pisică și la un moment dat sunt scuipate. De cele mai multe ori toate temerile astea duc la stări de anxietate și depresii, la atacuri de panică și căderi nervoase. De aceea, cred că uneori pur și simplu trebuie să te uiți la tine în oglindă și să îți spui „Da, faci o treabă bună”. Poate nu e perfectă, poate nu ai aspirat și nu ai băgat la spălat, cel mai probabil jucăriile sunt împrăștiate pe sub mobilă și uneori îți lași copilul la televizor sau să se joace pe telefon, dar chiar și așa: Da, mamă, faci o treabă bună!
Nu de puțin ori am avut senzația că poate că nu am fost suficient de pregătită să devin mamă, deși dorința de a avea un copil o aveam amândoi foarte mare. Am avut impresia că îmi fuge pământul de sub picioare și că pierd controlul. Că poate nu sunt suficient de puternică, că poate nu iau cele mai bune decizii și multe, foarte multe alte feluri de poate. Dar, nu. Sunt mama PERFECTĂ pentru copiii mei, așa cum ești și tu. Chiar dacă răcesc și fac febră, chiar dacă cad și se julesc, chiar dacă nu colorează în interiorul spațiilor predestinate. La finalul zilelor, trebuie să știu că FAC O TREABĂ BUNĂ. Și chiar dacă sunt obosită, chiar dacă blugii mei de „fată slabă” foarte probabil că nu îi voi mai îmbrăca vreodată, chiar dacă după câteva nopți de vegheat lângă puiuții mei arăt ca și cum aș fi fost lovită de autobuz, metrou și un tren de mare viteză, FAC O TREABĂ BUNĂ.
Și chiar dacă mi-a fost TEAMĂ de gelozia dintre frați, de diferențele care s-ar putea face și de competiția dusă până într-acolo încât să rupă legutra dintre ei, știu că FAC O TREABĂ BUNĂ.
De unde știu? De unde ar trebui să știi și tu? Răspunsul e chiar în fața mea: în ochii lor, doi albaștri și doi căprui, în mânuțele acelea murdare și colorate cu carioci, în toate strângerile în brațe și în toți pupicii primiți pe furiș. Dincolo de orice, la final de zi, și TU și EU, facem ceea ce trebuie. Și ca să o repet încă o dată și încă o dată, în speranța că poate o voi pricepe și cu sufletul, nu doar cu mintea DA, FAC O TREABĂ BUNĂ.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.