Femeile. Aceste specii cumva aproape oameni, după cum ar spune mai în glumă mai în serios câțiva apropiați de-ai mei. Și poate că au dreptate. Femeile sunt aproape oameni, dar sunt cu atât mai mult. N-am de gând să fac vreo pledoarie femeilor, mamelor sau fiicelor. Știu, este 8 Martie, și s-ar fi potrivit să iscălesc gânduri aducătoare de râuri lacrimogene. Astăzi vreau pur și simplu să inspir adânc, să iau o pauză și să mă bucur de tot ce mișună prin jurul meu.
E ziua femeilor, a mamelor și a tuturor purtătoarelor de frumos în suflet și pe chip. Ce suntem noi, femeile, în fapt? Aș spune simplu niște făpturi. Ne-au plămădit două mâini de mamă și două de tată, ne-am clădit ființa furând câte-un strop din sufletele care ne-au iubit încă din-nainte să fi fost pe lume. Da, e drept, mama e unică, mama se naște o dată cu copilul ei și crește alături de prunc. Dar n-aș putea vreo clipă să închid ochii și să șterg de pe suflet mâinile puternice ale tatălui care au venit să completeze acolo unde mama n-a mai avut puteri, mâinile unui tată care au ridicat și au clădit. N-aș fi eu mama care sunt dacă nu l-aș fi avut pe el, pe tatăl copiilor mei. Și poate că nu e drept ca azi să vorbim doar de femei, doar de mame și să nu mă înclin în fața bărbatului de lângă mine.
Noi, femeile, se spune că suntem complicate, că avem o mie de gânduri pe minut și probabil încă vreo două mii de vise. Și poate că părem complicate, dar doar pentru că noi, femeile, avem un altfel de filtru al realității. Ne emoționăm, plângem din orice, și sperăm prea mult. Probabil undeva în plămădirea noastră s-a pus un strop mai mult vis. Cel puțin la mine.
Și dacă e să revin la ziua de astăzi, aș spune că poate am mai îmbătrânit eu sau poate am obosit. Dar astăzi am vrut doar liniște. Liniște în suflet și bucuria de a-mi vedea băieții jucându-se. Am vrut ca măcar pentru o după-masă, pentru câteva ore să fiu relaxată, fără gânduri și fără program, să mă uit apoi la câteva comedii ușoare și să mă cuibăresc pe canapea. Și poate că asta e cea mai mare dorință a mea de ziua femeilor, să aibă parte de liniște. De mâine o putem lua de la capăt, putem din nou să fim femeile care aleargă de la grădiniță, la școală, la seriviciu, la piață și apoi acasă. Putem să ne luptăm din nou cu toți demonii din noi și cu încă vreo câțiva ce ni se ivesc în cale, dar măcar astăzi aș vrea să fim liniștite.
Atât.