Atunci când mi-am comandat „Verity” de Colleen Hoover, am luat-o cumva la set. Citisem cărțile publicate anterior de Hoover în engleză și mi-au plăcut. Literatură ușoară, relaxantă. N-am citit recenziile noului roman pentru că n-am vrut să îmi fac vreo altă idee despre ce ar trebui să înțeleg, rareori citesc recenzii de cărți înainte de a citi cărțile și nici la trailerele filmelor nu prea mă uit. Îmi place să merg pe nevăzute și doar pe simțite.
VERITY e un roman pe care trebuie să îl citești. Nu e o literatură clasică, dar e o carte pe care atunci când o iei în mână nu o mai lași. Am terminat-o într-o singură zi, dar încă simt „sângele” literelor și loviturile din cuvinte. Cartea asta aș putea spune că n-are eroi buni și răi, te lasă cumva pe tine să te poziționezi unde vrei. Este o carte într-o carte, fiind spuse două povești concomitent – prin comparație aș putea spune că seamănă oarecum au „Lunile de fiere” ale lui Bruckner, dar demența personajelor este dusă în altă direcția decât cea în care a direcționat-o Bruckner.
Ar fi inutil să povestesc acum despre firul narativ, să fac un rezumat ca în clasa a V-a și eventual o caracterizare a personajelor. De ce? Pentru că am senzația că această carte e precum un cameleon, se modelează și se transformă în funcție de cititor. Ce pot spune, sigur, este că te lasă cu niște semne de întrebare. Cât adevăr cunoști despre o persoană? Și dacă ar fi să manipuleze adevărul denaturându-l total, făcându-l mai diabolic decât ți-ai fi închipuit, ai crede varianta diabolică sau explicațiile denaturării? Și dacă explicațiile denaturării sunt de fapt o scuză pentru a masca adevărata personalitate? De unde mai poți să știi care e primul adevăr de la care s-a pornit?
Ce mi-a mai plăcut? Mi-a plăcut stilul ușor în care e scrisă cartea. Mi-a plăcut antiteza lecturii: cum poate o carte scrisă atât de simplu, poate chiar banal, să îți pună atâtea întrebări. Te stoarce de puteri, dar nu îți dă pace.
„Găsiți ceea ce iubiți și lăsați-vă uciși de acel lucru”. Un citat din Bukovski aminitit la un moment dat în carte. Un citat care rezumă demența și visceralitatea unei pasiuni. Cât e adevăr și cât e pur manipulare, asta cred că fiecare dintre noi poate să spună.
Și da, așa cum scrie pe coperta cărții: „Vă va topi inimile și vă va arde sufletul”
