În ultimele două luni de când școlile s-au închis, grădinițele au rămas goale, la fel și creșele, mi-a fost dat să aud o mulțime de păreri despre părinți, implicarea lor și interesul pe care și-l dau. De la ziceri, mai în glumă mai în serios, cum că acum este momentul în care părinții sunt nevoiți să stea cu odraslele pe care și le-au educat mai mult sau mai puțin, până la declarații publice prin care se lăsa să se înțeleagă că „părinților nu prea le convine situația actuală”. Ca părinte am simțit mereu un atac, ba că nu făceam destul de mult, ba că nu eram capabilă să îi ofer copilului accesul la educație, ba că aș avea alte interese decât binele-copilului în perioada asta și cea imediat următoare. Ei bine, pentru toți părinții care de două luni fac și școală online, fac și ședințe pe zoom și cinci feluri de mâncare și adună cel puțin de 10 ori pe zi toate piesele de lego: MĂ ÎNCLIN!
Atunci când eu ca părinte îmi spun off-urile, public sau în privat, atunci când întreb dacă există un plan pentru deschiderea școlilor și grădinițelor de vară, nu o fac pentru că nu îmi convine să stau alături de copiii mei. O face pentru binele psihic al copiilor mei și al meu! Părinții au și ei dreptul de a claca, de a refuza să mai fie și învățători și angajați.
Părinții alături de copiii lor sunt la rândul lor EROII acestei perioade! Pentru orice părinte care izbutește să nu își piardă mințile în lunile ce vin: FELICITĂRI! Binele copilului și sănătatea lui sunt mereu pe primul loc, de aceea aș vrea să spun din start că nu se pune problema ca părinții să își dorească îmbolnăvirea pruncilor. Pe lângă protecția împotriva virusului, părintele luptă cum știe el mai bine, cu toate forțele și resursele pentru a-i oferi și copilului o creștere cât mai bună. Și aici mă refer inclusiv la învățământul online. Un părinte care lucrează de acasă, 8-9 ore, și care la un moment dat clachează între ședințe și orele copilului pe Zoom, nu este un eșec. Este un OM!
Părintele nu trebuie să facă față doar schimbării vieții așa cum o știam din punct de vedere al unui adult, schimbările astea au efecte și asupra copiilor. Un părinte nu trebuie să se târască doar pe sine prin pandemie, are și responsabilitatea copilului de lângă el. Cu bune, cu rele, cu zile bune, cu zile agitate, cu optimism, dar și cu căderi nervoase, toate fac parte din acest parcurs.
Așadar, pentru toți PĂRINȚI, felicitări! Chiar dacă poate ai răbufnit de prea multe ori astăzi, sau nu ai reușit să speli toate hainele, sau îți bei cafeaua rece, sau ți-ai dori măcar o oră de liniște. FELICITĂRI! Părinții sunt și ei eroi, sunt și ei în prima linie și poate cel mai important: SUNT OAMENI și au dreptul de a le fi greu, de a spune „nu” și „stop”, dar întotdeauna se vor ridica din nou și din nou, pentru copiii lor!
