Au mai rămas 6 zile din cele 2 luni de izolare impuse. O perioadă ciudată, grea și care ne-a luat prin surprindere. Au mai rămas 6 zile din perioada care ar fi trebuit să ne trezească din somnul națiunii, să ne scuture bine și să ne îndemne să ne regândim piramida valorilor. Cu ce-am rămas din toată perioada asta? Poate cu niscaiva neuroni arși de prea mult stres, cu câteva clișee verbale și cam atât.
IZOLAREA (punct)
Izolarea a fost primul efect al pandemiei. Oamenilor li s-a spus să stea în case, să nu meargă în vizite, să nu iasă pe stradă, să nu se apropie prea mult de vreun alt individ. Pe scurt, să stea siguri, fiecare cu posteriorul așezat comfortabil pe canapeaua din dotarea familiei. Cum s-a simțit și s-a văzut izolarea? A fost un exercițiu de putere și voință pentru unii, în special pentru cei care au tratat la modul grav și poate ușor catastrofal aceste două luni. Izolarea a făcut, însă, ca interacțiunea fictivă, mimată, filtrată să ia amploare. Ca și cum nu era de ajuns că indivizii începuseră deja să fie mai multe niște instrumente pe rețelele de socializare, acum în perioada asta de izolare, viața s-a mutat pe facebook, instagram sau tik-tok. Cu lumini, sunete, filtre și ajustări, citate motivaționale sau meme-uri haioase, viața a căpătat o nouă formă în izolare. Fondul a rămas același, doar forma a suferit niște ajutări estetice, atât cât să fie plăcute vizualizărilor. Cu 6 zile înainte de ridicarea restricțiilor, tind să cred că izolarea nu a stârnit în noi o nevoie mai mare de a fi unii cu alții, ci ne-a transformat și mai mult în niște indivizi „virtuali”.
SOLIDARITATE (punct)
Ca în orice perioadă cu vulnerabilități, s-a făcut apel și în aceste ultimele luni la solidaritate. De le imaginile cu yachturi, la mesajele transmise de vedete de prin conacele lor cum că „suntem toți împreună” (una dintre cele mai grosolane manipulări într-o lume în care diferențele sociale sunt extreme și milioane de oameni se zbat în foamete), până la campanii de donații dintre cele mai impresionante. Toate au vorbit de SOLIDARITATE. Acum, sincer, îmi vine greu să cred că solidaritatea asta, de pandemie să-i spun așa, poate fi una cu baze solide. E una de conjunctură. Nu neg, există și oameni de bună credință care au venit cu soluții și s-au implicat pentru cei care aveau cu adevărat nevoie, dar privind per ansamblu solidaritatea pandemică se va termina tot atât de repede cam cum se întărește cozonacul donat de Crăciun. Sunt momente din an când latura emoțională a oamenilor poate fi mai ușor atinsă, când din dorința de a-și spăla unele păcate, donatorii sunt mai darnici, mai implicați. Dar să „construiești” o solidaritate sănătoasă, durabilă și puternică, nu o poți face în 2 luni. Valul empatiei va trece, puterea mobilizării va scădea și după izolare fiecare își va vedea în continuare de bucătăria lui. Aș vrea să am mai multă speranță în schimbarea oamenilor, dar mi-e greu să o văd cu adevărat. Solidaritatea a dat bine acum, a fost o modă, la fel cum îmi spunea un prieten operat de cancer că și el a fost „la modă” la început, apoi oamenii s-au plictisit de boala lui, de povestea lui și au renunțat să îi mai fie alături. Cam așa va fi și cu solidaritatea pandemică, moda ei va trece.
CONSPIRAȚII (punct)
Nu pot trece fără a aminti de conspirații. În lunile aceste am fost din nou surprinsă să constat cât de ușor se pot manipula și direcționa masele de indivizi. Urmărisem de ceva vreme mișcare anti-vaccinistă și alte asemenea mișcări, văzusem cum se mulează impactul știrilor bombastice pe apetitul individului în căutare de senzațional. Dar, acum, în aceste 2 luni teoriile conspirative au depășit limite greu de imaginat. Masă de manevră există suficient de multă și bine-voitori care să arunce pastile în marea de informații sunt și ei suficienți. Astfel, am văzut de la știri și filmări cu armata americană care venea și cotropea Europa, cu medici obscuri care dezvăluiau pe Youtube, desigur, planuri top-secrete de ucidere în masă a populației dar și articole de pe site-uri cu denumiri alambicate despre radiațiile 5G. N-au lipsit nici postările pe rețelele de oscializare, cel mai propice mediu de însămânțare a oricărei informații, cu ciocolata aerată infectată cu COVID, cu sateliți meniți să ne spioneze, microcipuri implantate sub piele sau vaccinuri care mai de care mai nocive. Am pierdut numărul teoriilor conspirative aruncate pe piață în ultimele două luni și, trebuie să recunosc, că printre atât de multe informații care se viralizau de la o oră la alta a fost suficient de complicat să îți croiești un drum.
Concluzii? Au fost 2 luni intense, ciudate și inedite. Nu cred că oamenii s-a schimbat devenind mai empatici sau mai buni. Cred că oamenii empatici au fost și vor fi și de acum înainte, iar cei care s-au „solidarizat” de dragul COVID vor trece la alte pasiuni. Au fost 2 luni în care ni s-au testat și ne-am testat limitele. Dacă am avut ceva de învățat asta depinde doar de noi ca indivizi, societatea în cele din urmă e formată din fiecare individ în parte.
