Fragilitatea poartă tocuri și ruj stacojiu

Le vezi trecând pe lângă tine: înalte sau scunde, dar mereu cu capul sus, mereu atente la felul în care arată, pășind cu încredere și zdrobind trotuarele cu tocuri de 10 centimentri. Le vezi la sala de sport sau prin parcuri, alergând, transpirând, muncind cu ambiția de a muta munții într-o bună zi. Le vezi la restaruante, mereu atente la ținuta lor, la cum și cât mănâncă. Rareori își pierd cumpătul, rareori par neglijente și poate chiar mai rar își pierd să lase garda jos și să se descompună până la ultima celulă pentru a putea să se recompună din nou. De obicei o fac în liniștea singurătății unei băi și în fața oglinzii. Femeile. De unde atât de multă fragilitate? De unde atât de mult interes pentru imagine? Dintr-o presiune pusă continu și fără încetare, încă de la doar câțiva ani.

Dacă băieții scapă ușor, adminițându-li-se boacane mai mare sau mai mici, fetele cresc, mai mereu, cu presiunea de a fi elegante, manierate, grațioase, atente. Grația femeilor mature, purtată pe tocuri și cu roș stacojiu pe buze, e un exercițiu permanent care începe încă din copilărie. Ore de balet, ore de bună-purtare, constrângeri, „critici constructive”, cărți și imagini cu prințese și domnițe „bine-purtabile”. În adolescență, viitoarele femei fie ajung să treacă prin perioada „invizibilității”, ascunzându-se de ele și de lume, cu încrederea făcută deja țăndări de niște așteptări impuse de basme și imagini neverosimile, fie își ascund emoțiile și trăirile printr-o încredere exagerată.

Crescute mereu cu teama de a nu avea 3 kilograme în plus, de a ascunde 2 coșuri sau mici imperfecțiuni pe care doar ele le văd, comparându-se cu imagini perfecte din reviste lucioase, adolescentele ajung femei. Femei pe care le vezi puternice și pline de încredere. Dar te-ai uitat vreodată la picioarele unei femei după o zi de purtat tocuri? Te-ai uitat în ochii ei atunci când singură se uită în oglindă și își analizează corpul scoțând la iveală toate defectele posibile? I-ai văzut fragilitatea din ochi?

Presiunea de a fi mereu „ca scoase din cutie”, de a mima o încredere desăvârșită, de a fi „sexul fumos dar puternic”, le face să fie de fapt cu atât mai fragile. Un cuvânt aruncat aiurea, comentarii răutăcioase, poate hilare dar spuse într-un moment de slăbiciune, le fac să se îndoiască și mai mult de ele. Nu, femeile nu poartă tocuri și nu se machiază, nu merg la sală și nu se înfometează pentru să sunt superficiale. Din contră, o fac pentru că simt lucrurile cu o și mai mare profunzime, pentru că au crescut cu rigoarea de a fi ladys și de a se încadra în normele unei imagini idilice. Și în cele din urmă, o fac pentru voi, pentru secunda aia de apreciere pe care voi, cei pentru care și-ar sfărma inima și sufletul, să le VEDEȚI.

Așadar, dragi băieți, bărbați, consorți, iubiți, amanți sau prieteni, fiți ceva mai îngăduitori cu ființele de lângă voi, fie că sunt „scoase din cutie”, fie că „arată ca după o furtună”, pentru că fragilitatea poartă tocuri și ruj stacojiu.

FOTO CREDIT – Freepik.com / City photo created by javi_indy – www.freepik.com