Vă e frică de virusul momentului? Nu e cazul. Avem toate șansele să fim uciși mai degrabă de imbecilitatea noastră, asta de toate zilele. Că tu crezi că vin OZNurile și te răspesc sau că trei picături din nu știu ce ulei te scapă de toate durerile, n-am o problemă; fiecare e liber să își cunoască singur limitele. Este ca și cum ți-aș explica de ce nu e bine să bagi degetele în priză. Dacă ai reușit să ajungi la maturitate și nu te-ai electrocutat, am speranța că vei reuși să trăiești mai departe tot la fel de bine.
Cu ce am o problemă? Cu situația în care IMBECILITATEA ta poate fi fatală celor din jur și în special copilului tău. În urmă cu câteva săptămâni stimabilului președinte al Statelor Unite, Donald Trump, mărturisea într-o conferință de presă că poate ar trebui să bem vreo câteva guri de clor ca să ucidem virusul. Declarația fabuloasă a fost preluată și pe la noi, s-a făcut mult haz de remarca lui Trump și ne bucuram că noi suntem mai destupați la minte. Dar, suntem oare? Am senzația că toată logica, minima conștiință și chiar instinctul de autoconservare dispar atunci când dăm cu „log in” pe contul de facebook. E musai să dăm dovadă de IMBECILITATE? Probabil, pentru că altfel nu îmi explic prostia care e aruncată zilnic prin întrebări, postări sau chiar poze. Dar, de curând, am văzut ce n-am crezut că ar fi posibil. O mămică, evident, că parcă atunci când naștem odată cu placenta ne pierdem și creierii, întreabă cu ce-ar trebui să spele căpșunii și alte crudități „cum ar fi salata varde (bineînțeles în afară de apă) pentru a putea fi consumate în siguranță atât de adulți cât și de copii?”
Bun. Hai să spun că poate cetățeanca în cauză e oarecum speriată de infectare și caută soluții. Să zicem, oarecum, că aș putea găsi o explicație pentru întrebare prin prisma fricii turnate în subconștient prin sutele de avertismente și știri auzite zilnic. Dar de aici până la răspunsurile primite, e o cale de neimaginat. Ce s-a recomandat? Lăsând toate glumele la o parte? Să spălăm fructele cu apă și bicarbonat, să le lăsam la înmuiat în diverse soluții și chiar să le dăm cu uleiuri esențiale. Ce m-au speriat au fost răspunsurile serioase care recomandau diverși dezinfectanți pentru a spăla verdețurile. Cum am ajuns aici? Cum am ajuns de la copii crescuți în bătătura caselor de la bunici cu fructe mâncate din pom, cu mâinile pline de praf și jocuri prin băltoace, cum am ajuns să fim adulți care brusc se întreabă cu ce să spele fructele?
Cum vom reuși să ne creștem copiii? Ce o să îi învățăm? Poate că izolarea asta și teama continuă de a îmbolnăvire ne-au stricat atât de mult încât am ajuns incapabili să mai gândim singuri. Cu virus sau fără, ce vom face de acum? Vom trăi într-un balon al nostru? Bem dezinfectant la micul dejun și ne spălăm căpșunii cu bicarbonat?
Mi-e teamă de adulții care se vor forma de acum înainte și mi-e dor, că tot a fost ziua dorului, de vremurile mai simple în care mămicile nu-și puneau problema că ar trebui să spele fructele și legumele cu ceva în plus decât banala apă. Mi-e dor de zilele în care puteam să decidem prin logica noastră ce e sănătos să facem și ce nu. Dar vremurile alea sunt demult apuse. Mi-e teamă că vom ajunge doar niște indivizi adunați în turme care au nevoie de instrucțiuni de supraviețuire.
FOTO CREDIT: Freepik.com
Problema este ca că acum fructele nu mai sînt din pomii noștri din curte, care aveau doar praf pe ele, ci venite de peste mări și țări și tratate, stropite cu nu se stie ce soluții.
Așa că te gîndești cum să faci să nu înghiți substanțe la care nici nu te gîndești.