Zi de zi

Ororile nu știu de pandemie

De prin martie am intrat într-un fel de bulă a informațiilor. Zilnic ne învârtim cu COVIDU pe lângă noi, în știri, în meme-uri pe facebook, chiar și pe youtube. Covid, 5G, conspirații. Cam asta e tot ce mai auzim și am cam uitat de ororile cu adevărat teribile ce ne înconjoară. O știre văzută în treacăt ieri mi-a atras atenție și mi-a provocat o silă imensă de viață și de cei pe care îi numim oameni.


Se face că într-un sat de prin Vâlcea a biată fată de 15 ani să fi fost găsită spânzurată. Nimic nou sub soare. Adolescenți, tineri, femei, bărbați sau bătrâni, decid că au îndurat prea mult și își curmă viață. N-am de gând să fac acum disecția cadavrelor și filosofia sinuciderii. Dar, fata asta din Vâlcea… pentru ea merită să stai două minute și să te uiți la scursurile societății ăsteia cuprinse de pandemie și conspirații. La 15 ani, tânăra era elevă eminentă, cum altfel. Doar că dincolo de note, dincolo de așa-zisele performanțe școlare, fata aia era bătută și violată. Zi de zi. Ea nu își savura cafeaua pe vreo terasă, nici nu se lamenta pe instagram că iuby nu i-a luat 43 de trandafiri roșii sau că bishonul alb nu vrea să fie purtat în lesa cu pietricele.

Nu. Ea, o fată de 15 ani, era bătută de un tată alcoolic și violată în mod repetat. Pentru ea izolarea n-a însemnat decât și mai mult timp în iadul pe care îl trăia. Așa că a decis să se elibereze singură, să scape de orori, de iad și de durere. Crezi că ea s-a gândit vreodată la pandemie, coronavirus sau starea de urgență? Nu. Fata aia trăia într-o lume pe care mulți dintre noi, da și eu sunt printre ei, doar ne-o putem imagina. Mulți dintre noi ne plângem de depresii, dar oare Georgiana avea depresii? Nu. Pentru că ce să vezi Georgiana la 15 ani era obligată să fie „iubita” unui bărbat de vreo 40 de ani, timp în care tatăl o mai bătea și-o mai viola.


Oroarea acestei fete, chinul ei, nebunia din mintea întunecată a celor ce ar fi trebuit să îi fie părinți, nu călăi, nu trebuie trecută la „și altele”.

Georgiană nu a ajuns nici măcar după moarte să fie „breaking news” pentru că România era ocupată cu scandulurile politce, starea de alertă, ieșitul la grătare și petrecerile prin parcuri. România era prea ocupată cu toate can-canurile ca să se oprească măcar o clipă pentru această fată.
Viața acestei copile s-a sfârșit cumplit pentru că dincolo de orice, cei care îi știau povestea au închis ochii, au tras obloanele la ferestre și și-au pus ochelarii de cal. Și-au văzut în liniște de viața lor și au lăsat un biet suflet să fie chinuit ani de zile.


Din păcate ORORILE de lângă noi nu țin cont nici de pandemie, nici de alte fleacuri pe care le considerăm de o importanță viscerală. ORORILE astea se întâmplă, dar la fel ca în atât de multe cazuri, și cazul Georgianei va trece ca un incident nefericit dintr-un sat din Vâlcea, la fel ca incidentele cu tinerele din Caracal sau cu altele și altele despre care poate că nu aflăm niciodată.

Și atunci, când vezi de ce sunt capabili așa-numiții oameni, atunci știi că lumea asta nu mai are cum să se facă bine. Totate mesajele de solidaritate, emaptie și bine-facere, nu sunt decât clișee rostite cu o voce robotică. Dacă ne-am deschide puțin mai mult ochii , poate am mai avea o șansă să fim oameni, dar e o șansă mică. Speranța pare să pâlpâie tot mai slab prin toată mocirla în care ne afundăm. Zi de zi …

Cât despre Georgina, astăzi când toți vorbim despre eroi, ea și toți cei care trăiesc zilnic abuzuri psihice și fizice, ei sunt EROI, ei sunt în PRIMA LINIE, doar că ei sunt EROII TĂCUȚI care își poartă durerile în surdină, pierduți prin atât de mult zgomot din jur.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.