Din izolare

COVID ÎN 12 PAȘI: momente din izolare (a se consuma cu umor)

Izolarea asta ne-a afectat pe toți, mai mult sau mai puțin, dar tind să cred că mai mult. Pare că n-au trecut 5 luni din anul ăsta ci vreo 5 ani, cel puțin. Suntem cu nervii întinși precum guma Turbo din anii 90 și relaxarea pe care ne-o dorim e un fel de supapă, să ne mai domolim puțin și noi.

Și așa se face că întâmplător am dat peste un filmuleț, evident viral pe rețelele de socializare, cu diferitele tipuri de persoane în carantină. Eu aș zice că e mai degrabă o descriere a etapelor prin care am trecut și poate mai trecem. Așadar, subliniind că m-am lăsat inspirată de clipul pe care îl veți găsi și la finalul articolului, cu voia și permisiunea voastră vă prezint momentele din izolare.

1. MARATONUL CURĂȚENIEI – a început din primele zile de izolare și s-a încheiat după vreo săptămână maxim. S-au lustruit mobile, geamuri, s-au bătut covoare și s-au reorganizat dulapuri. După o cursa cu înălbitori, detergenți, bureți și mănuși, spirt și clor, am renunțat. Farmacia nu e casă și casa nu e farmacie.

2. APROVIZIONAREA – undeva în aceeași perioadă cu maratonul curățeniei amintit anterior când am mâncat spirt pe pâine, s-a dus și o cursă a aprovizionării. Nimeni nu bănuia că după ani și ani ne vom bate pe hârtie igienică, făină, conservere, ulei sua zahăr. Și din această etapă am trecut într-a treia, printr-un portal numit DROJDIE…

3. BUCĂTARI din carantină. Am gătit, pentur noi, pentru copii – ehh vremurile când îi lăsam la grădinițe sau școli și le era mâncarea asigurată, în izolare erau doar un vis frumos. Și de voie sau de nevoie, deși tind să cred că mai mult de nevoie și cu mațele goale, toată lumea și-a adus aminte de tigaia uitată printr-un dulap din bucătărie, de zacusca de la bunica sau de tocănița pe care o mânca în copilărie. Sunt convinsă că site-urile de „bucătăreală” au avut o mare trecere în această perioadă. S-au căutat rețete, s-a făcut pâine în casă și cu toții am devenit bucătari. Bine că nu ne-a ținut prea mult, altfel s-ar fi ales praful de toate produsele ready to eat de prin magazine.

4. UN VIN, DOUĂ VINURI. Și pentru că nu ne-a ieșit tot timpul friptura, sau pentru că stresul îmbolnăvirii ne-a dat stări de disperare, am apelat la vin. Consum de băuturi alcoolice a crescut în perioada izolării, pe de o parte pe fond de stres, iar pe de altă parte vorba aia puțină dezinfecție interioară cu o licoare ceva mai tare, era doar o măsură de precauție. S-au auzit destule cazuri de indivizi care s-au ferit de viruși prin îngurgitări semnificative de băuturi cu grade multe. Să omorâm virusul, cu alcool și pe exterior și pe dinăutru, să-l luăm prin învăluire.

5. HAI, PE BANDĂ! Aproximativ după vreo lună de izolare, după atâta vin și atât de mult gătit, a urmat etapa fizică a izolării. Exerciții, antrenamente online, tot ce era în putința fiecăruia să revină la forma de la început de an. Ah, ce mai vise, ce mai țeluri. Apartamentele s-au transformat în mini săli de antrenamente și mai că toată populația era doritoare de alergare. Noroc, din nou, că nu ne-a ținut prea mult, că ajungem cu toții maratoniști profesioniști.

6. TIK TOK, who’s there? Inevitabil, renunțând la visul de a mai fi în forma fizică din adolescență și explorând aplicațiile din telefon, că pe timp de izolare cam atât ne-a mai rămas, am ajuns și la TIK TOK. Un fel de comicărie cu de toate: efecte, muzică, imagine. O maimuțăreală generalizată. Tinerii o știau deja, acum spre disperarea lor, au descoperit-o și părinții sau și mai rău, bunicii. Iată cum adolecenților le-a fost cucerit și ultimul refugiu al intimității virtuale. Să-ți trimită mă-ta un TIK TOK cu vreo melodie obscenă e tot ce ți-ar mai trebui ca să ajungi un adult cu serioase probleme la etajul superior. Dar, desigur, ce ne mai suprinde?

7. ȘCOALĂ. ȘCOALĂ. ȘCOALĂ. După ce ne-am acomodat unii cu alții pe acasă, ne-am făcut provizii pentru următorii 30 de ani și am copt pită pentru tot cartierul, făcând trafic cu drojdie, am primit o nouă provocare: ȘCOALA. Mamele s-au văzut nevoie să se transforme în învățătoare sau profesoare, să pună mâna pe carte și să treacă la ore. Multi-tasking cu lecții pe zoom și activități creative. Aici au fost două cazuri: fie unele mame care și-au descoperit vocația ascunsă de „a face” pe profesoara, fie unele care au urât sistemul încă de a se pune în practică. Calea de mijloc a fost grea, printre fișe și creioane, proiecte și sesiuni online. Eh, nici școala nu e mai e ce a fost cândva.

8. GAMING!!! Au fost și persoane care s-au bucurat de izolare: pasionații de jocuri. DA! În sfârșit visele lor deveneau realitate. Oricum nu erau foarte încântați să socializeze în afara lumilor virtuale și a personajelor cu poțiuni, puteri și nivele câștigate din greu, așa că izolarea li s-a potrivt ca o … manșetă.

9. ÎN GURĂ. Nu, nu e vreo referire obsecenă. E doar o constatare. Două tipuri s-au reîntâlnit, a fost precum o recunoaștere istorică între două jumătăți: cei care au mâncat non-stop și cei care i-au hrănit. Tipologia mâncătorului pe bază de stres s-a reunit cu pasionatul de a furniza hrană. Împreună s-au complăcut și au rezultat niște… kilograme suplimentare.

10. CONSPIRAȚIILE. Și dacă nu ești ocupat nici cu teme, de curățenie nu îți mai pasă, ai trecut la a comanda mâncare acasă și băutura ți s-a terminat.. ce să mai faci? Studiezi conspirațiile. De la cele consacrate, la unele noi. Vezi în tot și în toate câte un sâmbure de conspirație și te întrebi oare cum de-ai putut trăi în orb atâta vreme, până când…

11. REPARATORUL. … până când constanți că ți s-a rupt un scaun, un furtun sau trebuie să zugrăvești. Și-atunci, pentru că oricum ai destul timp, consulți toate site-urile de auto-meștereală – DO IT YOURSELF și începi să faci. Că nu iese nimic cum trebuie, asta e altă poveste, dar cum să nu te pricepi și tu la de toate? În fond, ce altceva să fi făcut în tot timpul ăsta?

12. HAI PE ZOOM. Și pentru că timpul a trecut greu și zilele izolării au fost multe, video-chatul a devenit sport național. Nu, nu cel sexual, deși clar și acolo au explodat profiturile, dar video-chatul ăsta inofensiv, la orice oră, de prin casă. O altfel de socializare, prin obiectiv de web-cam, o altfel de realitate.

Și mă voi opri aici. Ar mai fi multe de spus, despre cei foarte paranoici, despre cei care au văzut tot Netflixul de două ori, despre cei care s-au făcut una cu pijamalele, despre plictisiți fashiniști, descoperitori de abilități inutile, dar în final tot ceea ce contează este că AM TRECUT PESTE IZOLARE! Cu bune și rele, cu kilograme în plus și anxietăți noi, cu momente bune și rele, am reușit să depășim PANDEMIA! Am căzut și ne-am ridicat. Ne-am redescoperit sau reinvintat, dar am reușit cu toții să trecem mai departe.

Acum, nu ne rămâne decât să ZÂMBIM mai mult și să ne îmbrățișăm mai des, să nu mai stăm cu ochii în telefon atunci când ne întâlnim la o cafea și să ne facem mai mult timp pentru cei care contează.

VA FI BINE!

FOTO: VECTOR STOCK

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *