Adevărata ignoranță nu este absența cunoașterii, ci refuzul de a o dobândi.
Karl Popper
Secolul vitezei sau al cunoașterii sau al informației? Eh, aș. E doar secolul ignoranței. Ne-am obișnuit zi de zi să gândim cât mai puțin, să luăm toate lucrurile așa cum ni se dau, să nu mai „rumegăm” nimic și evident să nu ne mai punem nicio întrebare. Am sesizat de ceva timp tendința de a fi din ce în ce mai limitați în ceea ce privește propriile gânduri și cum am ajuns să punem pe piedestalul cunoașterii orice informație azvârlită în spațiul virtual. Care Oracol din Delphi? Astăzi avem Facebook și ne-ajunge până peste cap. Acolo adevărurile sunt indubitabile, regulile s-au tot estompat și bunul simț de cele mai multe ori lasă de dorit. Acolo toată lumea și-a găsit libertatea gândului, doar că tot acolo, pe fabuloasa platformă de socializare, așa cum preconiza Umberto Eco, bețivul satului e pus pe aceeași treaptă cu filosoful satului.
Dar ce mi-a venit acum să mă azvârlu ca un uliu flămând asupra IGNORANȚEI? O simplă postare, din nou și din nou. Am stat și am observat cum un comentariu a iscat o pleiadă de alte comentarii, toate în același stil, fără ca vreunul dintre cei care trimiteau urări să facă o minimă verificare. Pe scurt, cineva i-a urat de bine unui cunoscut. Nimic de obiectat, doar că fotografia cu fericitul eveniment era din toamna anului trecut. De la primul comentariu au urmat rapid alte câteva sute. Absolut nimeni, dar nimeni nu a aruncat măcar o privire la data fotografiei. Și-atunci mi-am adus aminte de un incident oarecum similar. În urmă cu ceva vreme, zeci de comentarii cu urări de „La mulți ani” erau trimise pe pagina de facebook a unui amic, care din nefericire părăsise lumea asta cu doar vreo două săptămâni înainte. Aceiași oameni care atunci „aruncau” în virtual cu lacrimi, lumânări și coroane, în vreo câteva zile au uitat tot și îi urau bietului om să trăiască fericit. Explicația lor? Mesaje trimise automat. Explicația mea? IGNORANȚA!
Și mesajele astea n-ar avea nicio importanță, pentru că la final nu au făcut vreun rău cuiva, dar de aici e doar punctul de pornire. Mesajele astea arată de fapt lipsa acută a nevoii noastre de a cerceta, de a verifica orice tip de informație și de a ne pune măcar o întrebare cu privire la tot ce apare în spațiul virtual. De aici e doar un pas către grupurile așa-zise private cu mii de membri unde se distribuie masiv mesaje și informații false. Și ca și cum asta nu ar fi de ajuns, pentru a demonta o informație falsă ai nevoie de vreo opt informații reale, pe aceeași temă. Deci o dată ce arunci informația în creierul internautului are efectul unui fir de pir pe care cu greu îl vei mai putea smulge. De ce? Tot din IGNORANȚĂ.
Ce-a reușit să facă virtualul din noi? Să ne transforme într-o masă amorfă de utilizatori. Am pierdut orice simț al cunoașterii, al cercetării și cugetarea noastră e pe pilot automat. O dată cu abudența informațiilor viralizate, am pierdut orice nevoie de a mai cerceta, de a ne mai pune întrebări și de a mai cunoaște. Trăim într-o lume a unei IGNORANȚE complete și a FALSEI CUNOAȘTERI. Dar nu e nimic nou, acum doar nivelul IGNORANȚEI ajunge să devină din ce în ce mai periculos.
În urmă cu ani de zile dobândisem dependența zapării printre posturile TV, atenția noastră fiind tot mai fragmentată. Ne opream asupra a ceea ce ne stârnea, fie prin violență, prin frivolitate sau extrem. Acum, avem dependența de „scroll”. Trecem în câteva secunde prin zeci de informații, scrolăm facebook-ul și instagramul, și nu ne mai punem nicio altă întrebare. Luăm informația care ne stârnește și ne-o asumăm, pentru că în final ADEVĂRUL ABSOLUT se găsește pe Facebook.
Astăzi nu mai avem nevoie de pledoarii pentru cunoaștere, avem un asalt al imbecilizării și ignoranței. Și ce poate fi mai înfricoșător decât această lâncezeală a gândirii? Până una alta: VIVAT IGNORANTIA!
