Stau la o cafea cu un prieten drag, citesc o carte bună sau poate ascult muzica ce-mi place, mă plimb cu copiii sau poate mă duc într-o plimbare cu bicicleta și mă auzi spunând: BUCURII SIMPLE. Cei care mă cunosc s-au obișnuit deja cu expresia asta, e cumva un brand de-al meu: BUCURII SIMPLE.
Și știi de ce cred că e important ca fiecare dintre noi să ne găsim momentele astea de bucurii simple? Pentru că ne dau putere, o doză substanțială de optimism și ne fac mai fericiți. Ce e fericirea în cele din urmă, dacă nu o colecția de bucurii simple?
Noi, adulții, acești oameni mari complicați și de cele mai multe ori prea triști și îngândurați, căutăm bucuria complexă. Căutăm momentele perfecte, aniversările plănuite minuțios, călătoriile care să ne ofere imaginile perfecte pentru rețelele de socializare, job-ul care să ne aducă și bani dar și carieră. Și în toate căutările astea alea noastre uităm de bucuriile simple ale vieții. O după-amiază relaxată, o ieșire la pădure, o plimbare prin parc, o înghețată bună de tot, o melodie care ne alină gândurile și sufletul. Toate astea ne pot aduce câte o mică bucurie. Ce trebuie să facem? Să uităm pentru câteva momente de toate neajunsurile, minusurile și lipsurile, și să ne bucurăm exact ca un copil. Ca un copil care primește o ciocolată, o mașinuță sau vede o buburuză oprindu-i-se pe mână. Exact așa. Să ne bucurăm cu toată ființa noastră. Nu e ușor să o facem, pentru că ne-am tot obișnuit să fim cerebrali, să fim rezervați și să fim cu băgare de seamă. Dar, dacă ne-am da un răgaz de trăire, ce rău ne-am putea face? Poate așa reușim să vedem că bucuriile simple ne aduc mai multă stare de bine decât orice bucurie făcută de musai, creată artificial și la care am muncit.
N-ați pățit să investiți timp, bani și implicare pentru un eveniment și apoi el să fie o totală dezamăgire? N-ați pățit să vă planificați în amănunt o ieșire așa-zis relaxată și să vă întoarceți istoviți de toată greutatea purtată de acele responsabilități? Eu, da. Și tocmai de aceea am ales varianta asta, cea a bucuriilor simple. Mi-au fost profesori cei doi băieți, pentru că la 4 și 6 ani, bucuria e atât de naturală, atât de sinceră și inocentă încât dacă îți deschizi doar puțin sufletul poate fi molipsitoare.
Copiii sunt exemplul bucuriei autentice. Ai mei sar în sus când primesc te miri ce nimicuri, poate un covrig sau o ciocolată, poate doar pentru că s-au întânlnit cu un prieten de la grădiniță sau au văzut vreun fluture. E o bucurie trăită cu toată ființa lor, și de multe ori mă uit la bucuria lor și mă întreb cum ne-am pierdut trăirile astea atunci când am ajuns maturi? Copilăria ne învață foarte multe, de la inepția orgoliilor adulților, până la supărările care trec cu un cântec vesel și-o strângere de mână. Copilăria lor este vremea bucuriilor. Și uite așa am descoperit și noi, cu ei de mână, cât de importante sunt micile bucurii, simple și comune.
Fă-ți o bucurie simplă și cu siguranță îți va aduce mai multă seninătate pe chip. Eu cel puțin, încerc.
