Aradul meu, Zi de zi

ARADUL MEU: Ștrandul „Neptun” – o șansă dată ștrandului copilăriei mele

Dacă ești arădean, sau poate chiar și timișorean sau bihorean, imposibil să nu fi fost măcar o dată pe Ștrandul din Arad. Îi spune „Neptun” și-mi amintesc și-acum de verile petrecute cu părinții pe ștrand. La fel ca alți mulți arădeni spuneam că ne-am petrecut vara la „Neptun”, făcând aluzie la stațiunea de la malul mării, pentru că ce-i drept pentru noi ștrandul a fost o variantă accesibilă de-un altfel de mare.

Și dacă tot e să vorbesc din amintiri, îmi aduc aminte de bazinul pentru copii, în care apa era mai mult rece, iar când se încălzea, evident de la soare, era de-un verde ciudat. Apa în celelalte bazine era mereu rece și doar cei mai curajoși se mai avântau să facă o baie. Mai erau și celebrele „ciocane”, un fel de lansatoare din beton de pe care tinerii se aruncau în cele mai nebunești sărituri acvatice. Dar, una peste alta, copil fiind adoram să mergem pe ștrand. Doar că atunci când inocența copilăriei m-a cam părăsit, n-am mai îndrăznit să calc pe ștrand, vedeam toate minusurile din jur și nu prea găseam atracție să mai risc. Așa se face că în urmă cu 6 ani când băiatul cel mic avea doar câteva luni am decis să mergem la o piscină privată. De atunci, vară de vară am ales piscina privată, în principal pentru curățenie.

Ei bine, anul acesta am făcut o incursiune neașteptată. Mi-am luat o zi pentru mine și am pornit pe ștrand – am mai fost de vreo 2-3 ori în ultimii 10-12 ani, dar doar în trecere, niciodată în timpul liber. Ce-am găsit pe Ștrandul din Arad, a fost o foarte mare surpriză.

Când intri pe Ștrandul „Neptun” te pomenești într-o mică escapadă departe de tumultul orașului, deși n-ai trecut decât un pod peste Mureș. Din centrul Aradului, încălzit de soare și mașini, am pășit într-un spațiu verde. Foarte mult verde. Activiându-mi spiritul critic, am observat iarba tunsă exact așa cum trebuie, rondourile de flori îngrijite și curățenie. Asta m-a șocat. Nu m-aș fi așteptat, mai ales că am ales să merg pe Ștrand după ce cu o noapte înainte Aradul fusese sub cod roșu de furtună. Așadar, curățenie și un spațiu verde aranjat. Am mai dat o privire și teraselor pe care le știam de copil, au rămas cam aceleași și aici, recunosc, ar mai fi loc de niscaiva îmbunătățiri.

Mergând înspre bazine, am văzut că șezlongurile erau stivuite în așteptarea clienților. Am închiriat unul, domnul mi-a dat chiar și bon pentru cei 7 lei plătiți și mi-a șters șezlongul. Am rămas surprinsă. Mi-am luat șezlongul și-am pornit spre peticul de iarbă pe care îl alesesem. Știți ce e cel mai fain pe ștrandul ăsta al nostru? Că e viu: ai spațiu verde și pomi, n-ai doar dale de beton și ciment.

Și pentru că eram totuși sceptică privind ștrandul, mai ales cu toate comparațiile pe care le-au auzit mai mereu – că nu-i ca la alții, am testat timid și apa din bazine. Apa e curată, chiar foarte curată! Și în plus E ÎNCĂLZITĂ! Asta a fost o veritabilă surpriză, aș putea spune că apa curată și încălzită m-a făcut să decid ca în următoarea zi să le fac cunoștință și copiilor mei cu ștrandul copilăriei mele – deși drept să spun doar iarba și pomii ce-au mai rămas de atunci. M-am plimbat pe alei – din nou și acestea erau măturate, am văzut un punct sanitar și foișorul salvamarului. Bazinele sunt pentru toate gusturile și poftele, de la cele termale la cele cu toboganele uriașe.

Și-așa am revenit a doua zi, întreaga familie, pe ștrand. O altă surpriză plăcută: copiii până la 7 ani au intrarea gratuită și mai sunt și niște variante de bilete de familie. Ca orice femeie cu bugetul familiei în cap, m-am bucurat 🙂 Ziua în care am mers cu copiii a fost una aglomerată, era duminică. Dar, chiar și așa, apa a fost curată! E drept, am mai văzut vreo 2-3 indivizi care au intrat în apă cu șorturi de stradă și tricouri, dar au fost cazuri izolate. Am văzut mult bun-simț din partea arădenilor și civilizație. Oricât de mult ne place să ne comparăm cu alții, de data asta o spun clar: Ștrandul ăsta merită o șansă.

Ce-ar mai trebui să spun? Dușurile au apă caldă și au mai apărut câteva grupuri sanitare în plus față de construcția cea veche.

Ce ar mai fi de făcut? Cu siguranță sunt multe de adăugat – personal cred că o prioritate ar fi instalarea unor casete de valori de închiriat. Dacă mai trebuie investit pe Ștrand? Da. Mai sunt lucruri care încă nu merg cum ar trebui, să le spunem perfectibile – vreo 2 tobogane în plus în bazinul copiilor mici ar fi chiar ideale. Și da, cred că ar trebui extins ștrandul și pentru perioada de iarnă – să-i spunem un fel de spa, cu bazine acoperite și eventual saune. N-am niciun dubiu că există parcuri acvatice mai dotate și mai frumoase, dar, cu toată sinceritatea, merită și Ștrandul Neptun o șansă. În aceste zile l-am redescoperit așa cum nu-l mai văzusem până acum, și drept să spun dacă eu am ales să-mi duc copiii aici, e chiar bine 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *