Se spune că rubgyul este sportul golanilor jucat de gentlemani.
Politica, pe de altă parte, este jocul gentlemanilor jucat atât de golani cât şi de gentlemani. Exemplele ar putea fi multe, dar la fel ca înaintea unei competiţii sportive importante şi în politică, în anii electorali se văd cel mai bine valorile, cele ale jucătorilor, dar şi ale antrenorilor. Evenimentele de pe terenul politic arădean din acest an au venit să confirme încă o dată această teorie. Puşi în faţa unei situaţii cu totul inedite, unele echipe au ales să dea dovadă de tărie şi putere, să se mobilizeze, fie şi prin câteva schimbări asumate, chiar dacă nu au fost momente deloc uşoare. Altele, în schimb, au mers pe scindare, urmându-şi doar interesele personale şi jocurile unei aparente puteri. Dar, să le luăm punctual.
PNL. În urmă cu un an, printr-un act de curaj politic şi asumare, liberalii şi-au stabilit candidaţii pentru cele mai importante funcţii din judeţ: Primăria Arad şi Consiliul Judeţean. Încă de atunci PNL a arătat că unitatea este principala forţă a unui partid, că are capacitatea de a ajunge la un consens politic în interior şi că mobilizarea oamenilor era una reală, nu doar mimată. Și la fel ca în orice societate sănătoasă, în plină dezvoltare, competiția există și poate fi constructivă. Într-un context extrem de dificil, nu doar politic, dar și administrativ cât și sanitar, liberalii au reușit să joace pentru aceeași echipă și trădările nu și-au avut locul.
Mai mult, momentul schimbării candidatului, și desigur vorbim despre Sergiu Bîlcea, ar fi putut fi unul de ruptură, unul în care interesele și orgoliile să domine. Dar, liberalii au arătat de ce sunt o forță. Sergiu Bîlcea a făcut un pas important pentru echipă, a dat dovadă de tărie și forță ascultând vocea alegătorilor – care în sondaje îl clasaseră mai bine pe actualul primar interimar Călin Bibarț. Nu doar gestul lui Bîlcea este unul de apreciat, ci faptul că atât actulul candidat Călin Bibarț cât și Sergiu Bîlcea au decis să facă echipă, înaintea propriilor orgolii. Această mișcare politică a făcut ca PNL să câștige alți doi lideri, să dea dovadă că este un partid ajuns la maturitate și că luptele personale sunt lăsate deoparte, fiecare membru asumându-și spiritul partidului.
Trecând peste drum și de partea cealaltă a politcii arădene, PSD este exemplul clar al unui joc dus doar pentru interesele proprii. Partidul și-așa lovit de un scandal de corupție a fost aruncat și într-o luptă pentru supremație a celor doi polticieni ce ar fi trebui să îi fie lideri: Dorel Căprar și Mihai Fifor. Alegerile interne au scos din nou în evidență faptul că social-democrații au mers mereu doar pe impunerea unor interese, nefiind capabili să găsească un compromis al orgoliilor și să pună pe primul loc echipa și electoratul. Atunci când Căprar a pierdut în fața lui Fifor, nu doar că a părăsit barca, dar a ales să treacă și la atacuri, să joace golănește. Mai mult, PSD acum încearcă să își ascundă propria identitate. Culorile și însemnele partidului au fost băgate sub preș, în speranța că arătând o nouă imagine vor putea induce în eroare o parte din electorat. Pe scurt, așa-zișii lideri social-democrați nu doar că nu au găsit puterea să gestioneze o criză internă, dar acum se dezic de trecutul partidului cu sprijinul căruia unii dintre ei și-au construit cariere.
Așadar, politica e făcută de oameni care doar ei înșiși pot alege dacă joacă din poziția unor gentlemani sau preferă să o facă tipic unor golani, doar ei decid dacă funcția prevalează interesului public și dacă dau sau nu vreo importanță vocii poporului. E jocul lor, dar scorul îi stabilește ALEGĂTORUL!
TEXT scris de ROBERT TRIF
