Au trecut vreo 20 de ani de când am fost ultima dată la marea noastră, în toți anii ăștia am ales alte mări și alte plaje, am ales să scap de stresul de-a fi mereu furată de la servicii la cumpărături, am ales să nu îmi fac griji că poate plaja nu e curățată și poate trebuie să jonglez printre mormane de alge. În plus, cei vreo 800 de kilometri între Arad și Constanța, fără autostradă, n-au fost vreun punct forte care să mă facă să aleg mai degrabă litoralul românesc. Anul acesta, însă, am făcut o excepție și am ajuns la Marea Neagră într-o vacanță de 7 nopți. Ce mi-a rămas în minte, după cele 12 ore pe șosele și cele 7 zile la mare? Avem o țară frumoasă, cu un potențial extraordinar dar ne dăm în petic atunci când vine vorba de servicii. Bișnițarii fac tot posibilul să jecmănească fiecare client, curățenia lasă mult de tot de dorit și deși potețialul este imens, serviciile sunt făcute de mântuială.
Cazarea la „privat”
Am să încep prin a spune că dacă ai șansă să găsești cazarea la un preț decent atunci, da, poți alege să mergi la Marea Neagră. Dar să nu ai așteptări prea mari, întrucât realitatea românească te va lovi din plin. Așadar, prețurile în regim hotelier mi se par exagerat de mari ținând cont de serviciile pe care le pot oferi. Cazarea la „particular” a fost varianta pe care am ales-o noi, dar am mers pe recomandarea unei familii care locuiește la mare. Ar fi important să nu mergi chiar pe „neve”, întrucât pot apărea surprize neplăcute și să îți strici concediul încă dinainte de a-l începe. Am stat într-un apartament decent, undeva la limita dintre Constanța și Mamaia și singura problemă în zonă a fost parcarea. În zona blocurilor se parchează peste tot, printre copaci, pe carosabil, trotuare nu prea sunt printre aleile din cartiere și dacă găsești un loc de parcare fie el și la 4-500 de metri, ar fi bine să îl ocupi. Așadar, răbdare și dexteritate pentru parcare.
Plaja.
Asta cred că a fost una dintre cele mai plăcute surprize. Am ales o plajă între Mamaia și Năvodari. Plaja a fost excelentă, cu nisip fin, fără alge, apă foarte, foarte curată și plajă întinsă. A fost plaja ideală pentru noi cu doi copii mici. Am prins și zile cu valuri, dar și zile cu o mare mai liniștită decât vreun lac. Am ales să închiriem șezlonguri – locurile se pot închiria câte 3, fiind 4 șezlonguri la 1 umbrelă. Un șezlong era 30 de lei, dar am văzut în alte locuri și cu 25 lei, depinde de cei care gestionează porțiunea de plajă. Între porțiunile de plajă cu șezlonguri se putea sta și „la liber”. În mare parte am fost mulțumită de plajă – toaleta era foarte curată, și șezlongurile se dezinfectau, aveam o parcare imediat lângă plajă și din locul unde eram cazați făceam vreo 10-15 minute cu mașina. Așa că în fiecare zi am ales că mergem în același loc.
Prețurile … și jecmănirea turistului
Din păcate la capitolul prețuri și servicii pare-se că moto-ul a rămas „jecmănirea tursitului”. Un porumb fiert pe plajă se vinde cu 10 lei, 8 lei o sticlă de suc și o băutură ușor alcoolică ajunge și la 20 de lei. La micile magazine alimentare din zona comericală 1 litru de lapte e 9 lei și în mare parte cam orice produs are prețul cel puțin dublu față de cel dintr-un supermarket. Nu neg că fiecare trebuie să câștige câte ceva, dar un adaos atât de mare te face să te simți furat, înșelat și luat de fraer. Plus că ospitalitatea ne lipsește cu desăvârșire.
Unde mâncăm? De la „împinge tava” la restaurante „cu specific”
Aici aș vrea să demontez un mit. Se spune că la „împinge tava” se mănâncă ieftin și bine. NU! Se mănâncă extrem de scump pentru o mâncare de cantină. Eternele grătare și șnițele cu cartofi prăjiți sunt supra-taxate și ajungi să plătești mult și să mănânci prost. După prima experință la un astfel de restaurant, am mai căutat și alte variante. Am găsit restaurante cu specific pescăresc sau grecesc unde, pe lângă faptul că mâncarea era mult mai gustoasă era și mult mai ieftină decât la eterna cantină. Așa că, înainte de a comanda de mâncare cel mai bine ar fi să studiezi puțin oferta, să vezi dacă nu cumva la terasa ce pare „de fițe” vei mânca mult mai bine și mai ieftin decât la „mâncătoria” din colț.
În final, după cele 7 zile petrecute la mare și 2 zile pe șoselele României, aș putea spune doar atât: până când fiecare dintre noi nu se va civiliza nu vom putea să avem mai multe pretenții. Până când ne îngropăm în coji de semințe și mucuri de țigară pe plajă, nu vom înțelege să respectăm regulile și vom căuta mereu variante de a le ocoli, nu vom reuși să avem cu adevărat stațiuni comparabile cu cele de pe alte meleaguri. Litoralul românesc e frumos, dar trebuie să venim și cu servicii de calitate ca să poată fi justificat, măcar în parte, costul unei asemenea vacanțe.
Vacanța a fost frumoasă și am plecat cu o impresie bună, dar asta doar pentru că mă așteptam la ceva cu mult mai rău, pentru că dacă e să fiu sinceră și să compar plaja, orașul, prețurile produselor și activităților, cu alte vacanțe de pe alte plaje, nu aș fi putut găsi argumente pentru o vacanță în România. Sper să ne trezim la realitate, să venim cu o viziune unitară pentru litoral, să nu mai construim haotic și să învățăm să zâmbim mai mult. Să învățăm să facem turism din pasiune, nu doar de mântuială sperând să jecmănim cât mai mulți mușterii.
CÂTEVA RECOMANDĂRI.
- DELFINARIU – rezervați și cumpărați biletele online, ca să evitați imensa coadă de la intrare și riscul de a nu găsi locuri la reprezentanțiile cu delfini și lei de mare
- evitați SATUL DE VACANȚĂ din Mamaia – mult prea aglomerat și multă lipsă de interes pentru respectarea măsurilor de siguranță
- Nikos Greek Taverna – mâncare cu specific grecesc foarte bună – face și delivery – îl găsiți și pe Facebook și pe Tripadvisor