În urmă cu 13 ani, exact la început de toamnă pășeam înspre o nouă provocare, una pentru întreaga noastră viață. Aveam 21 de ani și nu m-am simțit nici prea tânără, nici prea „necoaptă” pentru căsnicie. Știam ce-mi doresc, găsisem pe ACEL CINEVA de lângă care să nu mai vreau să plec și așa că am făcut ceea ce am simțit. Au trecut 13 ani și indiferent de cărți, filme sau povești, realitate e că SINGURA REGULĂ care se aplică este REGULA FĂCUTĂ ÎN DOI. Căsnicia e un organism viu, trăiește și se dezvoltă împreună cu cei care o construiesc. Ea nu poate exista de una singură, nu vine cu reguli impuse și nu se aplică la fel tuturor. Fiecare cuplu își are propria FERICIRE, fiecare cuplu își trăiește realitatea așa cum înțelege să o facă. Atunci când am început să fim NOI, nu doar EU și EL, aveam în minte un cadru, un fel de pătrat în interiorul căruia trebuia să ne creștem pe noi și să ne construim viitorul. Astăzi, după 13 ani, am învățat că pătratul ăsta e de fapt un cerc cu margini maleabile pe care îl desenăm în fiecare zi. Nu există soluții miraculoase, nu există tipare care vor garanta succesul, indiferent ce ai vrea să faci, indiferent cât de mult te-ai strădui, singura soluție este COMPROMISUL făcut în DOI.
Fiecare cuplu își are regulile lui. Sunt ele identice cu regulile asumate la nivel colectiv pentru o căsnicie? Probabil că în parte sunt, dar nu în mod obligatoriu. Indiferent de ce va spune lumea, regula care va conta va fi doar cea care TE VA FACE FERICIT pe tine și pe cel de lângă tine.
Noi avem 13 ani sub același nume. 13 ani în care ne-am cunoscut unul pe altul, dar poate și mai mult fiecare dintre noi s-a cunoscut pe el. Și, da, procesul ăsta al cunoașterii nu e deloc unul simplu și mereu plăcut. E căsnicia numai „lapte și miere”? Nu! Niciodată și poate ar fi foarte greșit să fie așa. E o descoperire continuă a ceea ce suntem ca indivizi dar și ca un cuplu. Ce am fost acum 1 an nu mai suntem astăzi și nu ce suntem astăzi nu vom mai fi mâine. Evoluăm și ține doar de noi doi să o facem împreună.
Viața împreună e asemenea unei poze. Pornim cu un instantaneu, pășim timid și cu frică prin camera obscură și așteptăm să apară culoarea. Fericirea ne-o construim în fiecare zi, împreună, din toate acele momente petrecute în camera obscură, în drumul spre cunoaștere și încredere.
Fiecare facem sacrificii, fiecare facem compromisuri, fiecare avem reguli pe care le mai și încălcăm, dar la atunci când ne uităm unul la altul, atunci când toată lumea amuțește și stă suspendată în așteptare, atunci respirăm la unison.
