Decembrie mă prinde mereu în graba pregătirilor, a sărbătorilor și a unei oboseli ce pare să nu se mai termine. An de an povestea se repetă și indiferent de cum mă organizez ajung în același punct: luna asta e prea scurtă. Probabil e cumva presiunea de sfârșit de an. Ce n-am făcut un an întreg… Citește în continuare E doar sfârșitul unui an
Lună: decembrie 2020
Da, și eu mai cred în Moș Crăciun
- Și tu cât mai ai de gând să crezi în Moș Crăciun? - TOATĂ VIAȚA! Promisiunea asta mi-am făcut-o mie cândva prin anii copilăriei. Nu mi-am dat seama exact când sau cum, dar s-a întâmplat. An de an părinții au avut grijă ca sărbătorile de iarnă să fie un adevărat speciale. Am crescut cu… Citește în continuare Da, și eu mai cred în Moș Crăciun
GENIALII dintr-un sistem ratat
Ați răsfoit vreodată materialele pentru clasa pregătitoare? Aia care e înainte de clasa întâi, un fel de trecere de la grădiniță la școală? V-ați uitat din greșeală pe vreun manual de clasa a doua sau a treia? Nu trebuie să studieze programa, să iei notițe și însemnări ca să îți dai seama că generațiile astea… Citește în continuare GENIALII dintr-un sistem ratat
Ferrante și evadarea spre Napoli
Cu greu am mai reușit să mă concentrez la vreo lectură în ultima vreme. Oboseală, stres, angoase, anxietăți, de toate luate împreună și separat își spun cuvântul și nu prea am mai avut energie și de citit. Am preferat serialele pe care le mai văzusem de nșpe mii de ori, dar care știu că mă… Citește în continuare Ferrante și evadarea spre Napoli
Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie?
Suntem un popor mândru, cel puțin o dată pe an sigur ne mândrim cu originile noastre, în rest nu prea dăm mare preț pe țara asta, așa cum e ea cu bune și rele. Ne-am obișnuit să ne ponegrim unii pe alții cu orice secundă, ne negăm țara și originea cu fiecare ocazie și spre… Citește în continuare Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie?