Există unele cărți pe care le citești, zâmbești ușor când se termină și treci la următoarea. Și există alte cărți pe care le citești, în tihnă și cu răbdare, pagină cu pagină fără grabă și care-ți sunt pansament pe suflet. Am auzit întâmplător de cartea asta, n-am căutat recenzii și nici n-am citit prea multe despre autor. Îmi place să simt lectura crudă, direct de la prima citire, fără alte păreri, recenzii sau opinii. Fiecare carte își are cititorul ei perfect.
„Cele patruzeci de legi ale iubirii” este fără niciun echivoc cartea care mi-a plăcut cel mai mult din ultima perioada. O carte puternică, plină de pilde și lecții, o carte care m-a lăsat cu semne pe suflet și o carte pe care am terminat-o cu zeci de însemnări. A fost una dintre acele cărți pe care le-am citit cu răbdare, nu într-un maraton ci în câteva săptămâni. E o poveste despre iubire, înțelegere, diferențe culturale și sociale, e o carte despre oameni dezbrăcați de prejudecăți și de norme impuse, despre suflete așa cum sunt ele cu adevărat. E genul acela de carte pe care ori de câte ori o vei citi vei mai descoperi ceva în plus, ceva ascuns, încă un mesaj pe care poate nu l-ai văzut la prima lectura. E cartea care crește cu tine și pentru tine.
Las mai jos câteva dintre citatele care mi-au plăcut în mod deosebit. Și recomandarea de a o căuta și savura. MERITA!
***
Orașele sunt ridicate pe coloane spirituale. Întocmai ca niște oglinzi uriașe, răsfrâng inimile locuitorilor dinăuntrul lor. Dacă inimile acestea se întunecă și își pierd credința, orașele își pierd farmecul.
***
Așa de adâncă e nevoia lor de-a arăta cât de milostivi și de darnici sunt, încât nu numai că se bat să ne dea de pomană, dar în acea singură zi aproape că ne iubesc.
***
Dacă vrei să schimbi felul în care se poartă ceilalți cu tine, ar trebui să schimbi mai întâi felul în care te porți tu cu tine. Până când nu înveți să te iubești, pe deplin și cu adevărat, nu ai cum să fii iubit.
***
Credința e doar un cuvânt dacă nu e iubire în miezul ei.
***
Iubirea nu poate fi lămurită. Poate fi doar trăită.
Iubirea nu poate fi lămurită, și totuși lămurește totul.
***
Din nefericire, oamenii sunt mereu cu ochii pe tipsiile altora. În loc să-și vadă de treaba lor, judecă alți oameni. Lucrurile pe care le născocesc nu încetează niciodată să mă uimească! Închipuirea lor nu are margini când vine vorba de bănuieli și ponegriri.
***
Lucrul de care avem nevoie e să ne cercetăm cinstit pe noi înșine. Nu să veghem la greșelile altora.
***
O viață fără iubire e lipsită de însemnătate. Nu te întreba ce fel de iubire ar trebui să cauți, spirituală ori materială, divină ori pământească, răsăriteană sau apuseană… Împărțirile duc doar la alte împărțiri. Iubirea nu poate fi nici numită, nici lămurită.
***
Iubirea e apa vieții. Iar cel ce iubește e un suflet de foc! Lumea se învârte altfel când focul iubește apa.
