Era prin septembrie când într-o seară de miercuri la întâlnirea Sufrageriei Arădene a venit Mihai Păcurar. Un sculptor. Nu-l cunoșteam personal și doar citisem câte una alta despre el. Însă OMUL pe care am avut șansa să îl descopăr m-a fascinat.
Era atât de umil și totuși căra în spate o valoare impresionantă. Vreme de două ore, poate și mai bine, ne-a tot povestit, despre cum a început sculptura, cum a descoperit-o, despre comunism și vremurile în care era bine dacă cunoșteai pe cineva, sau măcar aveai pe cineva care să cunoască pe cineva, despre cum șansa îți poate surâde chiar când nu te aștepți și în cele din urmă despre destin. Ne-a purtat ușor, ușor prin atelierele lui și a altor mari sculptori. Avea un har de a povesti de pur și simplu nu puteai să nu îl asculți. Fascinant, captivant. Era el, un om venit să ne dea și nouă măcar o fărâmă din sclipirea lui. A avut răbdarea să ne explice celor atât de neinițiați într-ale sculpturii despre tehnici, materiale și în final muncă. Am fi putut sta zile întregi să îl ascultăm.
Avea atâtea de spus, atât de mult trăise, atât de mult crease…
Recunosc, ne-am propus cu toții să îi trecem pragul atelierului, să îl vedem pe maestru în aria sa de lucru, să ne învingem dinții în creația lui și să luăm cu noi atât cât avem puterea de a înțelege.
Lunile au trecut și într-o dimineață de aprilie maestrul a plecat. Mihai Păcurar a murit. A fost mesajul care a făcut ca această primăvară să fie mai tristă, mai săracă și mai lipsită de geniu. Și chiar dacă l-am întâlnit într-o singură seară, atunci într-o miercuri la Sufragerie, plecare lui ne-a lăsat pe toți mai săraci și mult mai goi.
Odihnă veșnică, Mihai Păcurar!
SURSA FOTO PRINCIPALĂ – Flying pigeon photo created by wirestock – www.freepik.com
Am avut ocazia de a citi acest articol si admir sinceritatea si emotia care se desprind din fiecare cuvant. Mihai Pacurar a fost cu adevarat un om special, plin de daruire si pasiune pentru munca sa. Este trist sa ne gandim ca lumea artei a ramas mai saraca odata cu plecarea sa. Aduc un sincer omagiu acestui mare sculptor si ii multumesc pentru tot ceea ce ne-a lasat in urma. Odihneste-te in pace, Mihai Pacurar!