Zi de zi

Duminică în care ne-am pierdut umorul și sarcasmul

De regulă nu prea scriu despre morți, cu atât mai mult despre vedetele care mor. Motivele ar fi destul de simple. Regretul de a pierde pe cineva se resimte atât de puternic încât cuvintele par de prisos, scoase cu forța și de cele mai multe ori artificiale. Așa că de cele mai multe ori prefer să tac. Astăzi însă moartea lui Matthew Perry, Chandler așa cum îl știam toți, a venit ca o undă de șoc. Pentru toți cei care am savurat Friends, nu o dată și de nșpe ori învățând pe dinafară replicile, dispariția lui Matthew se resimte ca un pumn în plex. Și asta pentru că Matthew, la fel ca ceilalți actori din serial, au fost parte din noi, din viața noastră, din amintirile noastre, din tot ceea ce am trăit.

Ciudat și oarecum sarcastic, că altfel nu ar fi fost în stilul său caracteristic, mi-am început anul chiar cu cartea de memorii scrisă de Matthew Perry. O carte pe care trebuie să o citești ca să îl cunoști pe omul care a fost, care a luptat cu atât de multă ardoare să își depășească dependențele, indiferent de ce fel au fost, și care părea că în sfârșit și-a găsit liniștea.

În spatele umorului, ironiei și sarcasmului ce l-au caracterizat pe Matthew Perry sunt povești de viață, experiențe trăite cât pentru o mie de vieți, nu pentru una. Și chiar dacă se pot spune multe despre el, că a fost dependent de tot ce ar fi putut cauza dependență și că poate și-a forțat norocul mai mult decât era necesar, va rămâne mereu acel PRIETEN care atunci când nu-ți poate da un sfat îți poate face un comentariu sarcastic. Și de cele mai multe ori e tot ce ai nevoie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *