Mă tot uit siderată la evenimentele publice organizate în Arad. De prea multe ori toate par organizate așa de pe o zi pe alta, cumva orice eveniment ar fi el pare că ne ia prin surprindere. E drept pe noi și zăpada ne prinde nepregătiți în mijlocul iernii, la fel cu vara ne găsește mereu nepregătiți. Nu știu dacă ne-a intrat cumva în sânge, dar e evident că ceasul biologic al celor care se ocupă de organizarea evenimentelor e puțin rămas în urmă. Nu mai spun și că niciodată, dar absolut niciodată, nu reușim să facem un afiș bun fără să fie nevoie să îl mai modificăm, să anunțăm un program care să nu mai suporte încă alte n modificări și actualizări. Totul pare făcut în grabă, de probă și hotărât pe genunchi într-o seară la o halbă de bere.
Și dacă tot veni vorba de bere, hai să vorbim și de fotbal. A venit Campionatul European de Fotbal și e evident că pe noi, arădenii sau mai bine zis pe cei care vor să organizeze și evenimente publice în serile cu meciuri, din nou ne-a luat prin surprindere. Nici nu vreau să amintesc toate gafele făcute din momentul anunțării serilor cu fotbal în Arad. Dar, văzând organizarea din prima seară în care a jucat și România, stau și mă întreb: chiar ăsta e nivelul nostru? Chiar nu putem mai mult decât niște mese de berărie și scânduri pe post de scaune?
Oare cum de în orașul în care avem, pe de o parte Suporter Club UTA, pe de altă parte clubul UTA, plus academii de fotbal pentru juniori, dar și magazine sportive mari nu s-a reușit o organizare mai bună? Cum de nu a gândit nimeni un parteneriat cu cei de la Decathlon, spre exemplu, care să monteze vreo 3-4 porți de mini-fotbal, să aducă și un stand cu tricourile Naționalei, și uite așa îi țineai pe copii și părinți „în priză” câteva ore. Cum de nu s-a făcut un parteneriat cu cei de la SCU, UTA, Atletico, Goria și alții, să vină cu câteva corturi gonflabile cu materiale de prezentare. Cum de nu s-a găsit niciun comerciant interesat să aducă niște fotolii de tip puf, simple sau chiar în formă de minge de fotbal? Cum de am rămas la aceeași imagine a unei sărbători câmpenești organizată cu ocazia zilelor vreunui sat?
Și problema mea e că ARADUL a avut evenimente! Am avut și festivaluri de muzică și mâncare care arătau chiar bine, Picnic Festival în parcurile de pe malul Mureșului fiind unul dintre ele. Am avut meciuri proiectate în Piața Avram Iancu, chiar dacă era pandemie, și care tot arătau mai bine organizate și gândite decât ce se întâmplă acum. Am avut, e drept acum vreo câțiva ani, evenimente care chiar păreau gândite și organizate, nu făcute de pe o zi pe alta.
Vream să nu mai fim comparați cu Timișoara și Oradea, ne batem cu pumnul în piept că suntem arădeni, avem identitatea noastră și nu suntem doar un „pit-stop” între cele două orașe mai mari de lângă noi. Dar ce facem pentru a confirma? Nimic. Pur și simplu ne afundăm în mediocritate, mulțumindu-ne de fiecare dată că s-a făcut, că dacă nu s-ar fi făcut …