Aradul meu, Evenimente/Acțiuni, Zi de zi

LA APUSul unui altfel de Arad

Românul sau mai bine spus arădeanul nu s-a născut el să fie poet, dar sigur, sigur s-a născut să fie împotriva a tot ceea ce mișcă. În ultimii ani câțiva oameni suficient de „nebuni” să creadă că pot scoate Aradul din veșnica lui monotonie și viață cenușie, au pus la cale un eveniment numit „La Apus”. Un fel de petreceri cu DJ, cu atmosferă și cu câte o tematică. Au ales locuri inedite pentru petrecerile astea, tocmai pentru a arăta dincolo de aparențe că SE POATE și în Arad. Dar, ce să vezi, au iscat o adevărat răscoală a tuturor celor care s-au simțit lăsați pe dinafară.

Ultima petrecere a fost în această duminică și s-a desfășurat pe o porțiune de stradă din centrul orașului, o stradă de altfel puțin circulată și prin închiderea căreia nu a fost afectat mai deloc traficul, mai ales într-o duminică după-masa. Oamenii s-au ocupat, și-au luat autorizații, au avut grijă ca porțiunea de stradă închisă să fie mărginită de un liceu, un fost club/discotecă și un sediu de firmă. Deci să ne înțelegem bine n-au făcut petrecerea asta printre blocuri, case sau pe lângă vreun azil de bătrâni. Eh, și ce dacă? Uite cum nu s-au gândit ei la oamenii bătrâni și bolnavi care au fost supuși unei torturi nemaivăzute prin această petrecere. Cum și-au permis să impună un dress-code all black, dar ce a fost vreo înmormântare?

Ei bine, nu, nu a fost nicio înmormântare, dar la fel de bine ar fi putut fi un doliu pentru Aradul de altădată. NE plângem pe toate căile posibile că nu mai avem ștrandul de altă dată, că viața de noapte în Arad există puțin spre deloc, că Aradul e un oraș mort și îngropat față de Timișoara și Oradea. Dar tot noi venim și atunci când se face ceva dăm cu pietre, sau mai bine zis chiar cu bolovani. Aruncăm cu ură în tot ce se vrea altfel, nu mai avem nici măcar un strop de toleranță, că de acceptare nici nu mai poate fi vorba. Și nu, de data asta nu e vorba nici despre genuri muzicale, nici despre afinități sau antipatii. E pur și simplu vorba despre răutatea asta viscerală pe care simțim nevoia să o arătăm.

Conceptul „La Apus”, gândit în mare parte de Sebastian Cojocaru, ar fi fost lăudat cu surle și trâmbițe dacă s-ar fi întâmplat la Oradea sau Timișoara. Evident, acolo nu există nici bătrâni și nici bolnavi care să se fi simțit deranjați de un asemenea eveniment. Doar, aici, în Arad s-au adunat toți cei … sensibili. Dacă ne propunem ca Aradul să fie un centru de retragere și tratament pentru pensionari, că nu suntem departe, atunci foarte bine, dar să ne și asumăm această caracterizare. Dacă mai vrem totuși să fim un oraș viu care să trăiască și să pulseze cu fiecare eveniment, atunci poate ar fi bine să avem un strop de îngăduință, că de susținere nici nu mai poate fi vorba.

Am mai scris și despre Arad Open Air Festival cum că nu ar trebui să dispară, și așa o să sublinez și despre La Apus: dragilor, nu vă lăsați pradă frustraților care stând la coadă la un covrig știu ei mai bine despre cum și cu ce se mănâncă organizarea unui festival de muzică, fie el și doar pentru câteva ore.

Personal m-am încăpățânat să cred că Aradul mai are o șansă de a fi resuscitat, am văzut speranța unui oraș care trăiește prin oamenii lui, e drept din ce în ce mai puțin în ultimă vreme, dar speranța încă nu a murit. Și voi susține mereu evenimentele care ne pot da o identitate, evenimentele din care avem câte ceva de câștigat noi ca oraș dar și noi ca indivizi. Aș vrea să cred că Aradul văzut LA APUS duminică seară e un mic teaser despre ce ar putea fi acest oraș dacă s-ar vrea cu adevărat. Aș vrea ca Aradul meu să aibă curajul de a-și arăta forța și, prin toți cei care se încăpățânează să mai facă evenimente, să ajungă din nou ORAȘUL în care trebuie să ajungi, pe care trebuie să îl vezi și să îl simți.

3 gânduri despre „LA APUSul unui altfel de Arad”

  1. Aradul e mort si ingropat fata de Timisoara si Oradea dar nu cu un festivalut il resuscitezi !Ce e drept e drept muzica s-a auzit pana in cartierele rezidentiale ale aradului si era duminica noaptea nu sambata sau vineri.Totusi bine scris articol.

    1. E drept, unul sau două evenimente cu siguranță nu sunt suficiente pentru a resuscita un oraș. Ar fi nevoie de o implicare a tuturor factorilor de decizie. Pe de altă parte, poate am omis să menționez în articol, în cazul petrecerilor organizate de LA APUS totul se termină la ora 22:00, maxim să se depășească cu 2-3 minute această oră. Așadar, prin conceptul lor cei de LA APUS au încercat să vină cu un eveniment care să nu deranjeze liniștea orașului, dar care să scoată Aradul din anonimat. 🙂

  2. Din pacate asa este, un oras cu majoritatea locuitorilor cu mentalitate de secol XIX. se vede asta si din comentariile (nu de aici, din postare) unde revin temele de lamentare de serviciu. Dar s-a votat mentalitate de sat ….
    Sper totusi sa se gaseasca mai multi nebuni care sa faca lucruri, in ciuda criticilor. M-as alatura oricai initiative de resuscitare a spiritului orasului

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *