-TRUE TO SELF-
M-am săturat! M-am săturat să arăt realitatea care nu poate fi văzută, să încerc să ridic vălul inconștienței de pe ochii celor mai mulți, să vin cu argumente și să îmi păstrez mereu o limită a discursului fără a arunca cu jigniri și mereu să mă gândesc să las o vorbă bună. M-am săturat să… Citește în continuare Saturația de prostie
Nimic nu te mai miră și totuși atâtea te pot surprinde. În România, țara noastră cea din fiecare zi, în care astăzi nimeni nu mai găsește vreo explicație demnă de o minimă logică la situația pandemică. Suntem primii! În sfârșit am reușit și noi să fim pe locul 1 la ceva, ne-a luat ceva vreme,… Citește în continuare În prima line (in)cultă
Deși ar fi trebui de vreo 7 ani jumătate să mă obișnuiesc, iată că mereu mă surprind lecțiile pe care mi le servesc cei doi flăcăi din dotarea familiei. Astăzi a fost despre o banală și simplă linie albastră. Care linie? Linie de pe caietul special de caligrafie – da, am ajuns și la „diversificarea”… Citește în continuare Lecția liniei albastre
O delegație ca o umbră timidă a celor de altădată a plecat la Tokyo, la Olimpiadă. Echipele de la gimnastică sau atletism au rămas doar o amintire a unor vremuri în care, încă, se mai investea în sport și performanță. Astăzi, ne simțim mândri că suntem români atunci când un băiat după ani de zile… Citește în continuare Minutul, imnul și medalia. Mândria națională nu ține de foame!
Există unele cărți pe care le citești, zâmbești ușor când se termină și treci la următoarea. Și există alte cărți pe care le citești, în tihnă și cu răbdare, pagină cu pagină fără grabă și care-ți sunt pansament pe suflet. Am auzit întâmplător de cartea asta, n-am căutat recenzii și nici n-am citit prea multe… Citește în continuare Iubirea nu poate fi lămurită, și totuși lămurește totul
În ultimele luni am intrat cumva într-o autoizolare de la scris, o izolare impusă pentru a-mi putea ține toate mințile în cap și să rămân cât de cât normală – sau mă rog cât de normală se poate. Pandemia ne-a izolat fizic, dar ne-a dat câteva doze suplimentare de ură, cât să ne ajungă pentru… Citește în continuare În căutarea (IN)utilității
Obșnuiți zeci de ani să dăm în anonimat informații despre capra vecinului și starea ei de sănătate, nici nu e de mirare că formatul digital al platformelor de așa zisă socializare s-a mulat cum nu se putea mai bine pe caracterul de bârfolog profesionist al românului. Indiferent de vremuri, regimuri politice sau chiar pandemie, ne-a… Citește în continuare Grija altuia și capra vecinului
„Cum să oprești timpul”. Ăsta-i ultimul roman pe care tocmai l-am terminat de citit semnat de MATT HAIG. L-am descoperit pe HAIG la început de an și am senzația că îl știu dintotdeauna. Scrie ușor, fluid și cu atât de mult adevăr că fiecare carte pare o lecție de viață, chiar dacă ele sunt romane… Citește în continuare MATT HAIG. „Să fii uman e ceea ce definește o ființă umană”
Ani la rând am avut mereu sentimentul că Paștele e cumva o sărbătoare mai puțin importantă decât Crăciunul. Doar când mă gândeam la perioada sărbătorilor de iarnă îmi amintesc să simțeam deja bucurie. Era o bucurie ce nu avea nicio legătură cu cadourile sau mesele întinse, era o bucurie ce avea legătură cu FAMILIA. Anul… Citește în continuare Fie ca … (regăsirea recunoștinței)
De data asta am ales doar câteva rânduri din carte care m-au făcut să mă opresc din citit, să iau un pix și să le notez. Acum, văzându-le înșirate îmi dau seama că surprind esența cărții și a întregului mesaj: de la teama de a fi liber, de a fi propriul pilot al vieții tale,… Citește în continuare Femei care cumpără flori – pentru că LIBERTATEA e tot ceea ce avem!