-TRUE TO SELF-
Nimic nu te mai miră și totuși atâtea te pot surprinde. În România, țara noastră cea din fiecare zi, în care astăzi nimeni nu mai găsește vreo explicație demnă de o minimă logică la situația pandemică. Suntem primii! În sfârșit am reușit și noi să fim pe locul 1 la ceva, ne-a luat ceva vreme,… Citește în continuare În prima line (in)cultă
O delegație ca o umbră timidă a celor de altădată a plecat la Tokyo, la Olimpiadă. Echipele de la gimnastică sau atletism au rămas doar o amintire a unor vremuri în care, încă, se mai investea în sport și performanță. Astăzi, ne simțim mândri că suntem români atunci când un băiat după ani de zile… Citește în continuare Minutul, imnul și medalia. Mândria națională nu ține de foame!
Există unele cărți pe care le citești, zâmbești ușor când se termină și treci la următoarea. Și există alte cărți pe care le citești, în tihnă și cu răbdare, pagină cu pagină fără grabă și care-ți sunt pansament pe suflet. Am auzit întâmplător de cartea asta, n-am căutat recenzii și nici n-am citit prea multe… Citește în continuare Iubirea nu poate fi lămurită, și totuși lămurește totul
În ultimele luni am intrat cumva într-o autoizolare de la scris, o izolare impusă pentru a-mi putea ține toate mințile în cap și să rămân cât de cât normală – sau mă rog cât de normală se poate. Pandemia ne-a izolat fizic, dar ne-a dat câteva doze suplimentare de ură, cât să ne ajungă pentru… Citește în continuare În căutarea (IN)utilității
Obșnuiți zeci de ani să dăm în anonimat informații despre capra vecinului și starea ei de sănătate, nici nu e de mirare că formatul digital al platformelor de așa zisă socializare s-a mulat cum nu se putea mai bine pe caracterul de bârfolog profesionist al românului. Indiferent de vremuri, regimuri politice sau chiar pandemie, ne-a… Citește în continuare Grija altuia și capra vecinului
Ani la rând am avut mereu sentimentul că Paștele e cumva o sărbătoare mai puțin importantă decât Crăciunul. Doar când mă gândeam la perioada sărbătorilor de iarnă îmi amintesc să simțeam deja bucurie. Era o bucurie ce nu avea nicio legătură cu cadourile sau mesele întinse, era o bucurie ce avea legătură cu FAMILIA. Anul… Citește în continuare Fie ca … (regăsirea recunoștinței)
Dacă ești părinte inevitabil vei ajunge în situația de a decide ce fel de atitudine vrei să ai vis-a-vis de informațiile ce ajung la copilul tău, câtă grijă și câtă libertate îi dai. Poate vei fi pus în situația asta din gădiniță sau poate doar în clasele primare, dar fără îndoială vei ajunge să pui… Citește în continuare Astuparea urechilor VERSUS destuparea creierului
Depindem de oameni, depindem de lucruri, depindem de situații. Fiecare în parte ne definesc și chiar dacă am putea la fel de bine să trăim și fără toate legăturile astea nu am putea să o facem la fel. Eu depind de soare, sunt legată de lumină printr-un cordon obilical care pare să nu fi fost… Citește în continuare RUPTĂ DIN SOARE
De ceva vreme nu mai cred că ne îndreptăm spre lucruri mai bun, spre evoluție și văd tot mai multe derapaje. E drept, poate sunt eu închisă în bula mea strictă și prea puțin flexibilă, ceea ce poate fi adevărat mai ales dacă e să număr zilele de izolare voită și impusă din ultimul an.… Citește în continuare LUMEA „NOUĂ” – alienarea omului față de om
365 de zile și tot atâtea nopți, vreo 8.700 și mai mult de ore. Zeci de mii de minute, și o infinitate de secunde. Toate au trecut. Se face un an de când am renunțat să trăim și am învățat să supraviețuim. Frica de boală, de moarte, de a-i pierde de cei de lângă noi,… Citește în continuare UN AN DE PRIBEGIE – supraviețuire pe pilot automat